Nu vreau sa poluez topicul cu vise, desi creatia artistica e tot in fel de vis, dar nu unul inconstient, ci unul elaborat in stare de constienta, trezvie...chiar daca uneori pare ca se creaza singur, fara a avea intotdeauna in cap un plan constient, o tema...
Visele ca visele, toata lumea viseaza, unii poate insa nici nu-si amintesc; dar ce ne facem atunci cand mintea noastra treaza, aievea, creaza " personaje" si " povesti"? Nu ma refer aici la nebuni, ci chiar la autori...( de literatura, teatru, film, etc)....este oare vorba de pygmalionism? Adica sa creezi un personaj- de ex Othello, sa zicem. Sau Hamlet. Si el odata facut cunoscut, ia viata. Toata lumea stie acum cine e Hamlet sau Othello, desi ei nu au existat niciodata in realitate...si mai mult decat atat, mai si inspira pe cititor...unii prin virtuti, altii, din contra, sunt exemple de "asa nu", sunt menite, create special poate, de catre autor, ca sa arate cat de fatale pot fii unele metehne precum gelozia.... . Desi astfel de personaje nu sunt create de Dumnezeu, ci de diversi autori, unii poate inspirati divin, nu putem spune ca ele "nu exista", atata timp cat deja sunt simboluri sau chiar modele...sau chiar idoli falsi...ele cumuleaza mai multe calitati sau defecte decat daca am lua individual sau ar lasa sa se vada toti cei pe care ii cunoastem in realitate...
In concluzie, ce credeti, este bine ca astfel de personaje "exista", ca au fost create de cineva, de mintea cuiva, si facute cunoscute lumii intregi, sau sunt cu totii niste "demoni" care au prins viata datorita faptului ca mintea autorului a fost " violata" de diavol, sau el s- a lasat inselat de acesta, crezand poate ca inspiratia lui e de fapt de sorginte divina?
Last edited by fallen; 16.12.2014 at 16:59:21.
|