Am prins acum ideea si e pare ca vorbeam lucruri oarecum diferite. Eu vorbeam stict de scoala. Dar intr-adevar asa e in majoritateacazurilor, ovidiu.b, desi, oricat de crestini sunt parintii si oricat de bine il invata si il implica parintii pe copil in cele duhovnicesti, POATE sa vina un moment in care copilul, totusi, sa nu mai creada ca la inceput, sau sa creada, dar sa nu mai respecte totul ca pana atunci.
Atunci eu zic ca nu ar mai fi vina parintilor, nici a scolii, ci poate a anturajului, poate a copilului in sine, poate a experientelor sau a adolescentei. Nu stiu, totul poate parea simplu in aparenta si totusi sa fie complex. Eu am crescut la bunica, care si acum e intr-adevar crestina ortodoxa practicanta, atat prin vorbe, cat si prin fapte; totusi, eu nu mai sunt ca ea, cum eram candva; m-am schimbat; mi-am schimbat perceptia asupra toate in ultimul an de liceu, cand am cautat si am citit de toate si am invatat de toate si am patit multe; asa am ajuns sa nu mai cred in folosul unor lucruri duhovnicesti. Nu zic ca nu le voi ma vedea niciodata rostul; nu pot sti cum mi se va schimba perceptia pe viitor, dar momentan chiar nu vad, eu personal, folosul unor lucruri.
Bunica avea o vorba: "cine are carte, are parte, dar si prea multa carte strica". Tind sa ii dau dreptate.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau.
Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare.
Iubeste si nu astepta nimic in schimb.
Daruieste si vei primi la randul tau.
Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata.
|