Citat:
În prealabil postat de sophia
3. Nu mai departe de azi am fost iar zdruncinata. Citesc articolul de pagina principala cu Nasterea lui Iisus si prezenta boului si a asinului.
Este a nu stiu cata interpretare pe care o aflu! De ce fratilor?
De ce sa nu lasam lucrurile simple, asa cum au fost (si in scripturi)? Ca de aia nu mai pricepe nimeni nimic.
Iisus s-a nascut intr-o pestera unde erau tinute animale, ca in alta parte nu avut loc parintii lui. Punct. Ca asinul inseamna aia, boul aia, ca Iisus a fost rege si nu un amarat nascut in iesle (asa mi s-a explicat mie de ce nu exista la noi ieslea ca simbol langa brad). Pentru ce sa vina unii si sa complice totul? Unde scrie in scripturi explicatia cu boul si asinul? Scrie clar ca nu au gasit in alta parte si cineva i-a trimis la o pestera, un adapost de animale. Punct.
|
Pentru cine nu are întrebări complicate este bine ca lucrurile să fie simple. Dar pentru cei care se întreabă ce este mântuirea, cum a fost posibil ca Dumnezeu să se întrupeze, cum și în câte feluri le-a vorbit și le vorbește Dumnezeu oamenilor, adică pentru cei care au întrebări filosofice, răspunsurile trebuie să fie pe măsură.
Același eveniment biblic poate fi înțeles la diferite niveluri, de la copil până la înțelept. Dar după cum nu este de niciun folos să-i dai copilului răspunsuri pe care nu le poate pricepe, tot așa, nici unui filosof nu-i poți da răspunsuri copilărești, care nu-i sunt de folos.
Unii se mulțumesc cu aspectul văzut și omenesc al Mântuitorului, dar alții iau în considerare că Cel care a luat trup din Sfânta Fecioară este același cu Cel care a întemeiat lumea, cu Cel despre care vorbește apostolul Ioan numindu-L Logosul sau Mielul junghiat de la întemeierea lumii.
Despre El a vorbit și Isaia, când a profețit că „Boul si-a cunoscut stapanul si asinul ieslea domnului sau; dar Israel nu ma cunoaste, poporul meu nu ma pricepe" (Is. 1, 3). Despre El s-a vorbit mult în Vechiul Testament, nu neapărat într-un mod explicit, ci oarecum învăluit, pentru că nu este posibil să vorbești în termeni preciși despre Dumnezeu, căci este nemărginit și de neînțeles cu mintea. Se folosește, adesea, limbajul simbolic, mai adecvat pentru a exprima tainele dumnezeirii și ale mântuirii.
Așa se explică de ce Sfinții Părinți și teologii, în general, scot înțelesuri mai largi din niște aspecte la prima vedere simple.
Boul și asinul sunt niște animale concrete și în mod concret Hristos S-a născut într-o iesle. Să ne gândim că ieslea aceasta, în care Însuși Dumnezeu S-a născut ca om, este un centru al Lumii (pentru că Dumnezeu este Centrul Creației), din care iradiază înțelesuri nesfârșite, asemenea razelor Soarelui: ieslea este și iesle, dar este și sălașul lui Hristos, pe care cei credincioși Îl mănâncă atunci când se împărtășesc, primind viața Lui Veșnică. Boul și asinul sunt și niște simple animale, dar orice om care nu se hrănește cu harul lui Dumnezeu rămâne un animal, nu se îndumnezeiește.
Sau, orice cuvânt dumnezeiesc, orice eveniment evanghelic ce Îl are pe Hristos în mijloc (o pildă, o vindecare, o înviere), poate fi asemănat cu cercurile concentrice pe care le formează apa izvorului, care curge neîncetat, în noi și noi unde, așa încât bând în mod repetat, de fiecare dată bei o apă nouă, nu tot pe cea pe care ai băut-o; și nu te saturi niciodată.