[florin.oltean75]

Lepadarea de sine


Crestinismul nu ofera o explicatie directa a lepadarii de sine.

Abordarile din scrierile patristice sunt indirecte,€“ explicatia lepadarii de sine este sistematic deviata catre alte forme de virtute cum ar fi ascultarea/supusenia, tacerea, nevointa, blandetea, dragostea, milostenia

Golirea de sine (pentru a fi sarac in duh ) este un subiect delicat al ascezei crestine.

Desi in lepadarea de sine poate fi intuita o virtute aparte, distincta de cele enumerate mai sus – aceasta nu este rationata direct in scrierile patristice. Este preferata o abordare laterala, prin intermediari sau virtuti agent.

Si totusi, exista o explicatie directa a lepadarii de sine?

---------------------------------

Eul este o intelegere a mintii care apare in stransa dependenta cu perceptia trupului si simtirilor acestuia, care ne insoteste toata viata, clipa de clipa.

Intelesul Eu se manifesta tot timpul in minte, insa cu mai mare intensitate atunci cand percepem o anumita forma de pericol.

Intelesul Eu, la noi cei patimasi, este bivalent:
(1)intelesul Eu apare ca rezultat al perceptiei trupului sau unei anumite trairi (stimul suport) dar, simultan (2) acest Eu este perceput si ca o entitate independenta de corp, minte sau simtire, ca un patron care poseda corpul si mintea.

Acest Eu perceput a fi independent, autonom, posesor - este Eul fals – este sinele care trebuie lepadat, crucificat.

Natura Eului care ne apare in minte secunda de secunda nu este independenta sa, ci dependenta sa de o baza de imputare – trupul / trairile launtrice.

In subsidiar, Eul nu are soliditatea unei autonomii pe care i-o atribuim reflex in mod eronat.

Eul pe care-l simtim atat de viu este pur si simplu un inteles efect al perceptiei trupului si mintii.

In afara de aceasta imputare cognitiva nu are nicio alta substantialitate existentiala.

Dincolo de aceasta simpla imputare, pentru ca nu este ceva identificabil - se poate spune ca este o nemarginire indefinibila, inefabila pentru ca nu exista nicio referinta, un adanc abisal, intuneric supraluminos, o libertate absoluta, usurare, liniste deplina – fara prihanire, nicio atingere, fara flux temporal.

Eul de zi cu zi ne apare foarte pregnant in minte ca fiind o entitate independenta, un posesor, un patron instalat in propriile lui agregate minte-trup, pe care le manevreaza dupa poftele lui.

Acest Eu independent este un fals, este matricea tuturor relelor, maica tuturor suferintelor - pentru ca nu exista niciun pacat care sa nu fie hranit de acest Eu patron.

Reteaza Eul patron si toate pacatele se usuca imediat. Taie capul faraonului iar poporul lui Israel va intra in Tara Fagaduintei.

Din fericire, Eul patron poate fi demascat cu usurinta prin rationamente corecte, iar prin contemplatie profunda, persistenta, in cele din urma exorcizat.
--------------

Eul patron este ca un mar (din pomul cunoasterii binelui si raului).

Miezul fructului este eul patron innascut, cu care intram in aceasta existenta. Il avem in mod automat in fluxul cognitiei.

Pulpa fructului este eul patron umflat/hranit de activitatea intelectuala.

Acest eu patron vrea in mod natural sa posede. Isi extinde reflex aria de posesiune dincolo de propriile agregate catre fenomene pe care le simte ca fiind in exteriorul lui.

Copiii ni se par mai inocenti decat adultii pentru ca acest eu patron nu a devenit inca supraponderal - ingrasat de o activitate intelectuala canalizata si focalizata in logica apucarii.

Este mai usor pentru o camila sa intre prin urechile acului decat un bogat in Imparatia Cerurilor.

Bogatia nu este exact bogatia pe care o avem in momentul de fata ci crisparea cu care eul patron apuca fenomenele adiacente.

Cel ce poate da toata bogatia pe care o are ca pe nimic este cu adevarat un sarac fericit, usor, usor in duh.

Cel ce nu poate da nimic este obez, greu in duh, eul patron il striveste cu greutatea lui.

---------

Cum poate fi demascata falsitatea existentiala a eului posesor?

------------

Sa luam de exemplu propozitia pe care o utilizam cu mare frecventa:

Eu mananc - o formulare elaborata de intelect.

Sa evaluam validitatea acestei afirmatii prin interogatii analitice succesive:

Oare Eul poate manca?
Sau mananca trupul?
Sau oare Eul mananca inlauntrul trupului?

Unde este acest Eu care mananca?
Ce este acest Eu mancator?

Ce se intampla de fapt cu mancarea?

Este asimilata de Eu sau de Trup?
Hrana intra in trup sau intra in Eu?

De ce afirm ca Eu mananc, si nu afirm ca trupul mananca?

Eul poate fi identificat cu o anumita parte a trupului?

Cu limba? cu stomacul? cu capul?

Daca nu este identic cu nicio parte a trupului, nu se regaseste in nicio parte a trupului, atunci nu este identic nici cu trupul.

Iar daca Eul nu este trupul cum poate sa manance?

Concluzie: Acest Eu mancator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului.


De exemplu o alta elaborare conceptuala.

Eu merg.

Poate Eul sa mearga?
Sau merge trupul?

Are Eul picioare proprii?

De ce afirm ca Eul merge si nu trupul.

Ce este acest Eu care substituie/uzurpa actiunea trupului?

Concluzie: Acest Eu mergator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului.
---------------------------

Intelegand in profunzime ca Eul patron nu este decat o forma de imputare cognitiva, nimic mai mult - Sinele este Lepadat.