Clausemi,se vede ca "inca" esti atasata de manastire,aproape doi ani ai putea spune ca nu reprezinta decat o renuntare temporara,la cat de intensa este trairea acolo,fata de lumea aceasta in care unele lucruri le mai lasam sa se rezolve de la sine.Acolo orice lucru are un sens,chiar si tacerea(rugaciunea mintii),probabil,deseori ai senzatia ca ti-ai petrecut acolo intreaga viata,de fapt.La aceste sentimente participa de fapt TELUL bine evidentiat cu care ti-ai incununat fiecare clipa de traire monahala,pe cand in lumea noastra,intentiile se pierd uneori in "alte"intentii si tot asa,lumea devine un mister permanent.Te admir pentru relatia pe care,in pofida dezamagirii,o pastrezi, cu locul care ti-a maturizat prematur sufletul.
|