Citat:
În prealabil postat de Ekajati
Conceptul de atman ,self, presupune un existent ,o esenta .
Ori orice dimensiune este goala de o esenta, fiind vacua.
Daca acestea(selful,atman) exista prin esente, nu e posibil a le cunoaste caci cunoasterea unei esente presupune o relatie conceptuala de despendenta ori o esenta pentru a putea fi cunoscuta trebuie sa iasa din sine si sa intre intr=o relatie duala,in aceasta realtie duala unde fiintele pot sa o cunoasca.Ori daca o esenta iese din sine aceasta ar presupune ca ea exista sub forma de esenta concomitent cu acea parte care iese din sine pentru a putea intra intr-o relatie de cunoastere.
Aceasta afirmatie se refera la starea primordiala a fiintelor si nu la o dimensiune externa noua.
Adi-Buddha sau Samantabadra nu reprezinta o fiinta, entitate transpersonala separata de noi ci reprezinta starea primordiala a individului.
Sensul aici aminteste de o potentialitate infinita a starii primordiale, potentialitate prin intermediul careia se nasc un numar infinit de calitati virtuti.De aceea se spune ca natura primordiala nu este numai goala , vida de o esenta ci are si o potentialitate infinita.
Adi Budha nu poate fi creator in sensul relativ caci daca este inseamna ca aceasta stare primordiala creaza ignoranta sau ca ea ar avea in potential aspecte imperfecte precum lipsa de cunoastere,partialitatea, solidificarea..etc., ceea ce este eronat.
Exista 3 tipuri de refugiu.Outer, inner , secret.
Daca va considerati monoteisti inseamna ca singurul mod de refugiu pe care puteti sa-l folositi este outer caci cineva care crede intr-o figura externa nu poate avea intelegere si cunostinta despre nivelele mai adanci cum ar fi inner si secret.
Daca zeificam apsectul ultim nu ramanem decat la un nivel de relatie dual-conceptual unde mintea continua sa creeze fara a iesi din sine.Ori depasirea mintii este ceea ce e necesar pentru a descoperi intelepciune suprema inerenta starii primordiale.
Cata vreme intelegeti ca dharmakaya este fiinta ramaneti prisonieri domeniului mintii.Caci numai ea este cea care lucreaza pe baza de caracteristici , caracteristici care prin natura lor sunt temporale apartinand domeniului relativ, coruptibil.
Acestea sunt viziuni duale specifice tantrelor unde intelepciunea suprema este vazuta ca apartinand unor fiinte externe(zeitati), viziuni care se sprijina pe precaritatea si relativitatea conditiei umane nerecunoscand aspectul auto-perfect, perfectiunea cu de la sine putere pe care fiintele o detin si pe care o reprezinta.Erori grave se comit la incercarea de asemuire a lui Adi Budha cu Brahman sau cu un principiu transpersonal, o entitate avand o existenta de sine statatoare.
|
Fiinta si Non-Fiinta
Modul personal in care inteleg budismul este o abordare echilibrata a polaritatii Sine si Non-Sine, Atman si Anatta, intr-o interactiune de potentare reciproca.
Sinele (Atman) isi gaseste expresia profunda, ultima prin Non-Sine (Anatta) iar Non-Sinele are sens prin Sine.
Ca cele doua extreme sunt de fapt o singura realitate non-duala care realizata astfel transcende simultan ambele aspecte, orice elaborare (fie afirmativa, fie negativa).
A spune ca budismul nu abordeaza Fiinta, in opinia mea, este o eroare.
Budismul abordeaza Fiinta in aceeasi masura in care abordeaza Non-Fiinta, pentru a le transcende pe ambele simultan.
In practica zilnica, cele doua sunt profund intercorelate.
Am convingerea ca Anatta nu poate fi realizata decat in stransa dependenta de perceptia Fiintei. Fara Eul conventional ca suport meditativ, vacuitatea acestuia este inaccesibila.
Anatta se realizeaza prin Atman. Orice alta cale cade in extrema nihilista. Cum ar fi practicile de golire a mintii sau fortarea unei stari de non-gandire.
Este punctul in care Buddha ii cearta pe ascetii care au cazut in aceasta extrema in Mahayana Mahaparinirvana Mahāsūtra.
Daca budismul nu abordeaza Fiinta atunci nu ar trebui sa abordeze nicio forma de virtute. Compasiunea, respectul si autoritatea ar fi expresii goale de continut. Insasi intorcerea Roatei Dharmei din aceasta perspectiva ar fi o actiune lipsita de sens.
Fara Fiinta ca obiect contemplativ, meditatia nu este altceva decat o forma de pietrificare si alienare in raport cu sursa gandirii. Fiinta trebuie tunelata si ajuns dincolo de ea, acolo unde ‘este si nu este’ / ‘cauza-efect’ colapseaza. In domeniul libertatii absolute. Adevarul care ne face cu adevarat liberi.
Budismul nu promoveaza de-personalizarea sau de-fiintarea ci elucideaza adancul Plenului Fiintei, care asa cum ai precizat –este pur si simplu o stare neconditionata, lipsita de o esenta identificabila. Careia ii spunem intangibilitate – vacuitate – puritate fara esenta tangibila.
Si pentru a fi eliminata impresia subtila ca vacuitatea ar fi ceva, in stadiile mai avansate obiectul meditativ este vacuitatea vacuitatii. Iar prin anatta Supra-Eului (imputat ca Dumnezeu) lipsa de esenta, intangibilitatea tuturor fenomenelor.
Cel putin, sub acest aspect avem un punct de vedere comun.
------------
Cat despre refugiul interior si cel secret, de ce privesti cu superioritate?
Chiar si religiile non-budiste, creationiste, acceseaza aceste forme profunde de refugiu.
Depinde de la persoana, la persoana - de nivelul de maturizare spirituala, de la caz la caz.
De exemplu, si ortodoxia si islamul angajeaza in practicile mai profunde ‘negatia formei, esentei’, cognitia apofatica a Sinelui.
Prin asceza echilibrata un ortodox poate atinge refugiul secret intr-un mod mult mai calificat (fara sa-l denumeasca astfel), decat un budist care are terminologia la indemana dar care nu are puterea practicii si a experientei.
Un ortodox avansat ii spune smerenie (totala lepadare de sine - mai mult sau mai putin un facsimil al Anattei).
Lucrurile nu stau intotdeauna ca in carti.
Una este sa ai vocabular si alta este puterea practicii.