Spovedanie in afara postului?
La inceputul lunii octombrie am avut prima criza de nervi. Fumam pe atunci, dar tigarile n-au avut nici cel mai mic efect calmant. Acea criza a tinut pana a doua zi, cand am luat un calmant si am mers la psihiatru. De atunci am tot mers, dar degeaba. Crizele apareau aleatoriu. Cand mi-a zis medicul ca vrea sa ma bage pe pastile, n-am mai mers.
Intre timp, m-am certat ca la usa cortului cu o vecina din camin pentru o noptiera din fumoar. Ala a fost imboldul sa ma las de tigari. M-am lasat treptat, am o luna de cand n-am mai fumat. Crizele tot au aparut. De obicei, cand ma lua, plecam la sala de lectura sa invat. Pentru mine, invatatul are rol de calmant. Treptat, am observat ca acele crize apareau daca stateam cateva zile acasa. Colega de camera era foarte bisericoasa, dar foarte tracasanta. Avea ticuri muulte, ma intrerupea cu cele mai stupide intrebari, inclusiv venea dupa mine la sala de lectura pe motiv ca si-a uitat cheile acasa.
Am facut legatura intre crizele mele si persoana ei. Am dat-o afara si m-am apucat de box, ca sa nu o bat. In perioada in care o terorizam sa plece, o alta vecina mi-a spus sa incerc, strict ca experienta (eram atee pe atunci), sa ascult acatiste de pe youtube, ca sa ma calmez. Ii povestisem ca mereu facea cineva cate o obsesie pentru mine si mi-a spus ca ce am eu e boala sufleteasca si ca intoarcerea la credinta e solutia.
Am incercat intai melodii pentru meditatie, dar n-au functionat cine stie ce. Apoi am incercat un acatist, in zece minute am adormit. De atunci, cand am stat in Bucuresti, numai cu acatiste am dormit.
Intre timp s-a mutat colega si eu am plecat la ai mei, in vacanta. Aici nu-mi ajunge netul pana langa pat, deci n-am mai ascultat acatiste. In prima zi am facut o criza de nervi, ca ma durea burta. Apoi am fost calma pana aseara, cand m-a luat iar. Am zis ca sunt obosita. In seara asta, iar. Nu prea vroiam, dar mi-am calcat pe orgoliu si am pus iar un acatist si m-am calmat. E clar ca vecina avea dreptate.
Am intrat pe forum ca sa intreb cum sa ma intorc la credinta, ca simt ca e o cale lunga si grea. Din ce-am citit pe acest topic, am inteles ca primul pas e spovedania. Stiu ca se face si in afara postului, dar stiu de la religie, din scoala, ca se face doar in cazuri grave (crime, de exemplu). E adevarat? Daca nu, cum se procedeaza?
Mentionez ca n-am mai fost de cel putin 10 ani la biserica. Stiu doar cum arata cladirea si preotul, nu cunosc denumirile specifice, oricare ar fi ele.
Va multumesc anticipat pentru sfaturi :)
|