[CristianR]

La această zi sfântă, un articol din România liberă publicat în decembrie 2001: Naşterea Fiului lui Dumnezeu, întruparea în lume a iubirii divine, părinteşti.

Lumea însăşi a fost creată din veşnica iubire a Tatălui prin Fiul în Duhul Sfânt. Iubirea divină e creatoare: “Toate prin Dumnezeu-Cuvântul s-au făcut” (Ioan 1, 3). Iar Iubirea în care Tatăl din veci naşte pe Fiul e aceeaşi în care creează şi lumea Iubirii Lui, în care creează pe tot omul “nou născut ce vine în lume”; orice copil, prunc, e o noutate, un unic, inedit, irepetabil, după icoana Unicului Său Fiu divin. E o taină a creaţiei dumnezeieşti ca un “astăzi” fără de sfârşit, cunoscând, simţind cum cântă poporul nostru: “Pe Fiul Cel din vecie (Miheia 5,2) Mi L-a trimis Dumnezeu Mie, să Se nască şi să crească, să ne mântuiască”. Să ne mântuiască pe noi pururea cu fiece copil şi om în lume. Mântuitorul, Fiul iubirii părinteşti, zice: “Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez” (Ioan 5, 17).