[CristianR]

Pornind de la Sara și Agar (mamele lui Iacov și Ismael, copii ai lui Avraam), părintele constată că în Hristos este posibilă împăcarea oricărei dușmănii:

În Tine, Dumnezeu şi Om, în omenescul din Tine, desăvârşit fiind văd Dumnezeirea; în dumnezeiescul din Tine văd pe omul adevărat: omul-iubire. Nu doar un om, oricare ar fi, născut asemenea nouă, în păcat – “întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6) – şi deci supus trecerii, schimbării, spaimei, şi sfârşind în moarte, ne poate salva şi mântui. Numai Pruncul divin, cum îl contemplăm în ieslea Betleemului, şi sfârşind nu în moarte, ci în înviere şi Viaţă, poate salva şi mântui lumea. Numai prin Iisus Hristos vedem în toţi oamenii Chipul lui Dumnezeu. El este izbăvirea noastră. De aceea un convertit ca Newman putea spune: “Crăciunul înseamnă moartea deznădejdilor noastre”, moartea morţii prin iubire divină.

Referitor la atentatele de la 11 decembrie, atât de proaspete în momentul în care se scria acest articol:

O, dacă la urcarea în avioanele-cataclism controlul aplicat pasagerilor ar fi pătruns în adânc şi să vadă: aveau toţi conştiinţa vie a adevărului suprem: “Dumnezeu este Iubire”? O, dacă lumea noastră zisă “multiculturală” ar conştientiza acest unic adevăr salvator, al Iubirii originare din care am fost creaţi, asemenea catastrofe s-ar mai produce? Astăzi, când nu doar o armată, ci orice “semen” de lîngă mine poate provoca un dezastru, ne este atât de limpede că numai chemarea Părintelui Iubirii pentru toţi copiii Lui din lume, “fii în Fiul Lui” născut în peştera Betleemului, ne salvează din “umbra morţii”, spre viaţă.