[Ioan_Cezar]

Împărtăşesc opinia dvs., apreciez ce aţi scris, în întregime.
Aş voi să adaug doar un amănunt: deşi nu se cunoaşte aceasta de către toţi (de ce oare? că nu e nici un secret), copiii trec în dezvoltarea lor mintală prin etapa numită "a gândirii magice". Cu tot ce înseamnă aceasta, nu mai detaliez că se cam ştie, cel puţin în mare.
Acum însă: copilul magic dinlăuntrul nostru nu dispare nici la vârste mai înaintate. El rămâne funcţional şi acoperă conduita noastră subiectivă şi comportamentală (behavior) atunci când se iveşte un oarecare stimul declanşator (un gând, o amintire, o imagine, un miros, un sunet, o lumină). Indiferent de vârstă, sex, religie, IQ, caracter, profesie ori experienţă de viaţă, fiecare om poate trece imediat pe un mod de funcţionare din copilul magic, dacă i se oferă un anumit stimul specific. Or, în perioada sărbătorilor, aşa cum sunt ele în zilele noastre (se şi spune, culmea, în media "să ne pregătim pentru magia sărbătorilor de iarnă"), e foarte uşor ca un adult, iar nu doar un copil, să intre imediat în starea de funcţionare a copilului magic dinlăuntrul lui. În acest caz gândeşte ca un copil de acea vârstă (când funcţiona gândirea magică), simte ca un copil, voieşte ca un copil, acţionează ca un copil, crede ca un copil. Practic a devenit un copil (desconsiderînd, pentru o vreme realitatea lui de adult). Dacă nu reuşeşte direct, se ajută cu niscaiva droguri - de la ţigări şi alcool, la chestii mai tari. Aţi remarcat, nu?

Că se întâmplă aşa eu nu am nici o îndoială. Am văzut această culisare de pe adultul realităţii pe copilul magic interior de prea multe ori ca să mai am vreun dubiu. Singura problemă e dacă acest fenomen de regresie infantilă este benefic sau nu, este îngrijorător în vreun plan etc. Aici de fapt ne şi deosebim în opinii, noi forumiştii.

Personal eu cred că ne putem permite luxul, când şi când, de a ne copilări, fie şi la modul copilului magic. Doar să ne dăm seama de asta! Să fiu lucid, adică, atunci când mă las dus de "magia sărbătorilor de iarnă" şi să nu mă cufund cu totul într-un mod infantil de a fi.

Frumoase sunt clipele de "magie" din jurul Crăciunului, fiecare îşi bucură copilul interior cu aceste prilejuri. Dar nu e nici o legătură între aceste fenomene de regresie infantilă, plăcute şi alinătoare pentru psihologia omului sufletesc (cum pesemne suntem fiecare), şi minunea tainelor duhovniceşti care alcătuiesc Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Putem fi copii, ok, putem fi cufundaţi în "magie", putem aduce pe Moşul acasă lângă brad, pe sub brad şi chiar în vârful bradului, pe horn ori pe la ferestre
şi totodată bine este
să ne ridicăm cugetul şi toate simţămintele către Hristos,
pentru a nu rămâne doar adulţi în straie de copii ci pentru a ridica până şi copilul din noi în haina lui Hristos, în îmbrăţişarea Lui!