[cristiboss56]

- Atunci cȃnd vrăjmaşul nu reuşeşte să-l oprească pe creştin de la drumul mȃntuirii prin necazuri, frici, sărăcie şi prin diverse alte lipsuri, boli şi alte varii năpaste, el apelează la altceva: aduce cele mai sănătoase, liniştite, ȋncȃntătoare destinderi ale sufletului, nesimțiri sufleteşti ale binefacerilor duhovniceşti sau bogăția vieții pămȃnteşti. O, cȃt este de periculoasă această ultimă stare! Ea este mai periculoasă decȃt prima stare, starea necazurilor şi a temerilor, starea de boală. Prin aceasta uităm uşor de Dumnezeu, ȋncetăm a mai simți milostivirea Sa, ațipim şi dormim duhovniceşte. Dar mirele ȋntȃrziind, au ațipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiți ȋn ȋntȃmpinarea lui! (Matei 25, 5-6). Ȋnsă ȋn necazuri ne ȋndreptăm spre Dumnezeu involuntar pentru mȃntuire, simțim continuu faptul că Dumnezeu este Dumnezeul mȃntuirii noastre, Dumnezeul mȃntuitor, că El este viața noastră, suflarea noastră, lumina noastră, ȋntărirea noastră. Astfel, este mai bine pentru creştin să treacă prin tot felul de necazuri. - SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT