[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndIov

Doamne, cum puteti sa va certati de la sporturi? A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.

Ce legatura este intre a face box si a fi crestina? Nu bat pe nimeni, deci nu incalc nicio regula. La fel si cu artele martiale. Daca lumea pe acolo poarta kimono, ce? Unde e greseala? Din ce stiu, sensei i se zice instructorului, n-am auzit pe nimeni sa se roage la sensei pana acum.

Bineînţeles, nu e nici o legătură. Nu ştiu cum s-a iscat dintr-odată un duh de ceartă. Tocmai că asta şi făceam, glumeam, după cum se vede limpede din text.
Hîm, nu ştiu ce-o fi cu Yasmina de s-a supărat aşa. Îmi pare rău.
*
Nu e nici o problemă cu kimonoul, evident că am scris în ton de glumă, cred că se percepe uşor mesajul.
*
Cu plecăciunea înaintea pozei Maestrului (de parcă ar fi o icoană, de parcă ar fi viu şi prezent acolo) însă e o treabă destul de serioasă.
Eu auzisem şi citisem că nu e doar un simplu salut (cum îmi place mie să cred şi azi - un salut care exprimă respect) ci pentru mulţi sportivi e mult mai mult - e un act de venerare. Dar nu-mi era foarte clar, până ce nu am asistat la câteva antrenamente de Aikido. Ei bine, ne convine ori nu, adevărul este exact aşa: sportivii fac o închinăciune la Sensei 0, un fel de metanie mare, pentru a rămâne în duhul lui, pentru a primi putere de la el, pentru a fi pe placul/în graţia lui.
Desigur, unii fac exact aşa cum am făcut şi noi: neluînd în serios ritualul ăsta (adică nu l-am văzut ca pe o închinăciune propriuzisă la un alt dumnezeu), i-am explicat copilului că e doar un element de conduită sportivă, o formă de respect acordată maestrului care a fondat acea şcoală de arte marţiale. Şi aşa a rămas pentru copil până azi. Eu însumi percep la fel acest salut. E "ca şi cum" mi-aş exprima respectul şi recunoştinţa pentru Maestru.
Totuşi, am cunoscut mulţi practicanţi de Aikido sau alte arte marţiale care, fie au căpătat o credinţă eclectică, pestriţă, amestecînd elemente de ici şi colo după cum li s-a părut interesant; fie au renunţat cu totul la credinţa creştină şi au devenit budişti sau au îmbrăţişat alte credinţe orientale, funcţie de şcoala în care intraseră.

În definitiv e treaba fiecăruia ce face şi cum face; boxul şi artele marţiale mi se par absolut ok, dacă rămân în limitele sportului, desigur. Dacă ajung să devieze pe om de la credinţa lui, atunci devine discutabil.
Nu doresc să supăr pe nimeni când descriu ce am văzut şi cum înţeleg lucrurile. Îmi cer iertare de la cei pe care opiniile mele i-au făcut să se gândească la cine ştie ce implicaţii pe care, evident, nu le-am avut în vedere.
Am precizat doar ce mi se pare nepotrivit, nu am dorit să insult pe nimeni, cu atât mai puţin pe forumişti.