Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Poate că aici ne poticnim rău de tot, într-un fel de nostalgie (iartă-mă) narcisistă care ne cere să fim aidoma sfinților din Biserica Primară mai ales sub forma unor aspecte particulare, accidentale. Dar neesențiale.
Dar nu merge cu imitatul ăsta formalist la nesfârșit! Suntem cu totul alții, trăim în altă lume, deci e decisiv să căutăm o cale adecvată pentru ca, pe de o parte, să rămânem în Duhul Tradiției și totodată să trăim în lumea de azi. Lucru greu dar tocmai asta e și provocarea salvatoare (sau nu).
|
Am adus în discuție faptul că există duhovnici care sunt pentru deasa împărtășire sau pentru una sistematică (tind să cred că majoritari) și doar cei care au trăit sau trăiesc în acest duh pot înțelege. Și da, cel mai probabil
indiferența,
noi și starea noastră, a denaturat trăirea în duh a Tradiției. Sunt convins că duhovnicii contemporani au fost obligați de duhul vremurilor pe care le trăim să fie mai restrictivi în ceea ce privește împărtășirea. Dar, se poate și
altfel, avem un exemplu concret chiar de la un frate pe care îl cunoști.
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Cât privește Împărtășirea, pare evident că se poate și altfel, iar nu numai așa, după cum se poate și așa, iar nu numai altfel...:) E o taină mare aici, la care sunt părtași în primul rând duhovnicul și credinciosul. Nu merge cu formule exclusive, genul sau/sau. Ci, zic eu, și/și.
|
Asta am spus și eu că se poate
și/și,
așa nu e greșit, doar că
altfel a fost catalogat drept influență catolică, ecumenism (înțelegi tu de cine). Apoi s-a a apelat la autoritatea unor părinți contemporani, probabil neștiind că sunt sfinți contemporani care au fost pentru acel
altfel (Sf. Ioan de Kronștadt, Sf. Ioan Maximovici, Sf. Siluan Atonitul și mulți alții).
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Firește că preoții cheamă pe credincioși la Împărtășanie! Cum altfel? Dar aceasta înseamnă mai întâi că suntem chemați la o viață curată, pentru a fi cu adevărat vrednici de Sfânta Împărtășanie. Prioritatea este starea noastră duhovnicească. Că o împărtășire cu Hristos făcută de un om murdar, ce lucru bun poate aduce? Deci mai întâi să ne asigurăm cufundarea noastră reală în duh de pocăință, cu tot ce implică aceasta. Și să nu ne rupem de frații de credință, de comuniunea euharistică. Aici e toată socoteala, cred.
|
De cord cu tine. :)
Chiar am pus accentul pe conștientizarea păcatului și necesitatea poicănței și nu pe căderea în falsa conștiință a vredniciei. Vrednic nu e nimeni, însă noi suntem datori a ne pregăti în conlucrare cu părintele duhovnic.
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
P.S. De ce crezi că învățătura "autentică" a Bisericii e neapărat veche, primară? Poate fi la fel de bine și contemporană. Sunt oameni cu Duhul lui Hristos și astăzi, cum au fost și atunci. Crezi că ei nu sunt în același duh cu sfinții din primele veacuri? Pe de altă parte, în vechime au fost destui neisprăviți, chiar printre fețele bisericești. Știi cel puțin la fel de bine ca mine cam cine au fost ereticii.
|
Ai dreptate, poate am forțat puțin nota în ultimele mesaje pentru a oprima duhul potrivnic al interlocutorilor. Dacă ești atent, se poate observa apelul fără discernământ la autoritatea duhovnicilor pentru a demonstra că
altfel nu se poate și că
altfel e o influență catolică. Sunt sigur că mă vei înțelege.