Duhul Bisericii primare era unul comunitar, și cred că asta este marea diferență față de ce avem astăzi, când fiecare vine singur, se împărtășește singur, nu-i cunoaște pe ceilalți frați de credință, nu-l cunoaște adesea pe preot și preotul nu-l cunoaște pe el; și la fel se întoarce acasă, singur.
Asta este marea durere a Bisericii vremurilor noastre, iar împărtășirea tuturor celor ce participă la Liturghie – fără a se limita la Trupul și Sângele Domnului, ci împărtășindu-se și din cuvântul lui Dumnezeu, ca și din rugăciune – ar putea schimba această stare de trăire individualistă a credinței, care nu este specifică Ortodoxiei. Pentru că Ortodoxia înseamnă Biserică, adică trup al lui Hristos format din mădulare ce comunică unele cu altele prin intermediul vieții Lui.
Într-o Biserică în care preotul își cunoaște enoriașii nu este posibil ca cineva cu păcate grave să se împărtășească. E foarte normal ca preotul să-l întrebe pe cel pe care-l împărtășește, dacă nu-l cunoaște, dacă s-a spovedit. Sigur că și cu cei cunoscuți trebuie să stea de vorbă și să le ofere sfat, să-i ajute să se cunoască și să se vindece duhovnicește. De altfel, multe persoane simt în mod dureros lipsa acestei comunicări cu un duhovnic, chiar dacă reușesc să se spovedească de 4 ori pe an, câte 5 minute.
|