Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Capitolul 37
1. Tot prietenul zice: Eu am ținut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele.
2. Oare nu este întristare până la moarte, când tovarășul și prietenul se fac dușmani?
3. O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleșug?
4. Tovarășul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici.
5. Prietenul adevărat se luptă cu dușmanul și pune mâna pe scut în fața potrivnicului.
6. Să nu uiți pe prietenul tău, când este în război și să nu-l uiți întru averile tale.
7. Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui.
8. Păzește-ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâi care este lipsa lui, că el urmărește interesul lui,
9. Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta și să-ți zică: Bună este calea ta și va sta în preajmă ca să vadă ce ți se va întâmpla.
10. Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, și de cel care îți pizmuiește soarta, ascunde-ți sfatul tău;
11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
12. Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
13. Nici cu cel pizmaș despre mulțumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
14. Nici cu cel leneș despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșă despre multă lucrare.
15. Despre nimic nu te sfătui cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște că ține poruncile Domnului,
16. Al cărui suflet este ca și sufletul tău și, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
17. Sfatul inimii ți-l întărește, că nu-ți este ție mai credincios altul decât acela.
|