Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Aud in multe imprejurari expresia: "Eu nu mai cred demult in mos Craciun!" Si e atata orgoliu in ochii acelei persoane incat nu poti sa nu-l compatimesti, desi el prin modul cum isi nuanteaza vorbele, radiaza de fericire ca te poate umili.
Dincolo de orice speculatii mai mult sau mai putin filozofice, Dumnezeu oranduieste (nu doar ingaduie) spiritului "Mos Craciun" (nu duhului, fantomei, ci chiar magiei in sine) sa poata avea loc acolo unde gaseste caldura sufleteasca.
|
Cred ca asta face parte tot din povestea cu Mos Craciun. Dar am observat ca e invers, cei ce spun de Mos au un aer de superioritate, ei se considera buni, cu suflet de copil, doar ei traiesc cu adevarat spiritul sarbatorilor. In timp ce ceilalti sunt idioti, nebuni, fara suflet, etc.
Ma si gandesc ce tragedie pe copiii care au trait pana in sec. XX, cand s-a raspandit povestea cu Mosul. Cum au putut sa traiasca fara Mos Craciun? Ei de Craciun il sarbatoareau doar pe Iisus, cat de trista era copilaria lor. Si totusi au fost atatia sfinti, desi copilaria lor a fost mutilata de inexistenta lui Mos Craciun. Azi se spune ca nu se poate copilarie fara Mos si copilul va fi marcat pe viata daca nu crede in Mos.
Mancam azi o felie de mamaliga si ma gandeam ce gust bun avea la tara, fata de malaiul acesta curatat. La fel si painea de casa (noroc ca am gasit paine de casa cu cartofi, care e in zona noastra), fata de painea fara prea mult gust. Si legumele fara gust, sau alimentele cu arome artificiale. La toate astea se poate adauga Coca-Cola sau Pepsi, care sunt apa cu arome. Si, de ce nu, tot ceva artifical, povestea cu Mos Craciun, care intregeste tabloul.