[cristiboss56]

Priveşti cerul care-i atȃt de minunat, ȋnalt şi ȋntins, ȋmpodobit cu felurite stele; soarele şi luna, care strălucesc, luminȃnd ȋntreaga lume; norii care, trecȃnd prin văzduh dintr-o parte ȋn alta şi asemănȃndu-se cu nişte burdufuri, izvorăsc ploaie şi ne adapă grȃnele. Simțurile şi mintea ȋți ȋnfățişează pămȃntul cu tot ce-l umple: cu pomi şi ierburi, cu dobitoace şi fiare, cu mări, lacuri, rȃuri, izvoare şi cu celelalte podoabe ale sale. De la cele văzute ȋnalță-te cu mintea la cele nevăzute, de la contemplarea lumii – la Ziditorul ei. Să-ți fie această ȋmprejurare un prilej pentru a te minuna: 1) de măreția Dumnezeului nostru, Care pe toate acestea din nimic le-a izvodit cu un singur cuvȃnt (Facerea 1); 2) de ȋnțelepciunea Aceluia, Care atȃt de ȋnțelept le-a făcut pe toate; 3) de bunătatea Lui, Care pe toate acestea pentru noi le-a zidit. Cel ce va cugeta astfel şi prin zidire va cunoaşte puterea, ȋnțelepciunea şi bunătatea Ziditorului va fi răpit cu duhul şi ȋntru bucurie va cȃnta ȋmpreună cu Psalmistul: „Cȃt s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate ȋntru ȋnțelepciune le-ai făcut” (Psalmul 103, 24). – SfÂNTUL TIHON DIN ZADONSK