Nu există învățătură fără învățare. Nu are sens și ființă o învățătură decât în relația dintre două suflete, la care participă fiecare. Ceea ce învăț eu de la tine e o modelare a mea pe care o realizez când receptez un semnal din partea ta. Tu nu îmi dai învățătură, tu îmi dai semnale, semne. Cel mult schițezi un drum posibil pe care îl urmează, în mod unic, sufletul meu.
Nu există informație fără participarea receptorului. Cuvântul Dumnezeiesc este Unul iar noi îl înțelegem în mod personal, cu infinite variații și nuanțe. Unii înțeleg Crezul ca pe o poezie, alții ca pe o aberație, alții ca pe o sminteală, alții ca pe o poveste, alții ca pe o înșiruire logică ș.a.m.d. Dovada că s-au scris milioane de texte pe seama Crezului și încă se vor mai scrie. Compară-le, vei vedea că nu sunt superpozabile.
Crezul este un text, dar dincolo de litera lui fiecare pătrunde în Duh așa cum îi este duhul propriu. Iar Duhul lucrează asupra duhului personal ținînd cont de sufletul fiecăruia, respectîndu-i unicitatea și însușirile, libertatea și alegerile.
Gândești mecanic. Obiectualist. Caută să lărgești zarea problemei altfel devii un cerc închis care se repetă la nesfârșit.
|