[cristirg]

Părintele Gh. Calciu: Neruşinarea, beţia, stupiditatea şi practica vrăjitorească fac din 1 ianuarie o zi a satanei, o zi a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor suflete:

http://cartearomaneasca.blogspot.ro/...rea-betia.html

"Anul nou la 1 Ianuarie nu are însă nici o semnificaţie; el ar fi putut fi pe 1 Februarie, pe 1 Iulie, pe 1 Octombrie, etc., cu aceeaşi sorţi de a nu semnifica nimic decât faptul ca o autoritate omenească a decis aşa. Prin urmare, toate tradiţiile, toate superstiţiile şi vrăjile ar fi putut fi transmise începutului unei alte luni, decisă convenţional, cu aceeaşi sorţi de neîmplinire ca si cele de la 1 Ianuarie.
Anul nou bisericesc începe la 1 Septembrie. El nu este legat nici de ciclul solar, nici de cel lunar, nici de activitatea agricolă, ci de ciclul liturgic al anului. Toate cântările liturgice ale anului, glasurile şi troparele sunt organizate într’un ciclu liturgic care se repetă an de an. Ciclul liturgic al anului ţine de divin şi nu are nimic de a face cu evenimentele lumii acestea, fie ele astrale, fie sociale. El nu crează confuzii, nu crează superstiţii, nu îngăduie vrăji şi vrăjitoare, ci numai adorarea lui Dumnezeu şi venerarea sfinţilor. De aceea, începutul anului liturgic la 1 Septembrie nu a creat nici un fel de superstiţie, nici un fel de justificare a abaterilor morale sau de la cinstirea sfinţilor, nu a dus la folosirea lucrurilor sfinte pentru vrăji sau blesteme, ci toate au rămas în ciclul sacru al adorării lui Dumnezeu.
Influenţele nocive ale unor obiceiuri şi tradiţii de anul nou, 1 Ianuarie, se nasc din seria lungă de superstiţii şi obiceiuri imorale ale timpurilor dinainte de creştinism.

Biserica nu a fixat nici un del de sărbătoare religioasă cu semnificaţie de început de vreme pentru 1 Ianuarie. Toate sorcovelile, pluguşoarele, şi alte tradiţii care nu au nimic de a face cu credinţa şunt ritualuri agricole, de creştere a vitelor etc. Uneori, aceste tradiţii iau aspecte nocive şi neruşinate, prin adausul gustului pentru obscen a tinerilor care le practică.

Sensul beţiilor de anul nou, sensul «norocului», îndelungile urări de mai bine în anul nou, se pierd într’un timp fară nici o semnificaţie şi într’o zi care nu are nici o valoare, în afară de valorile superstiţioase pe care practicanţii moderni i le acordă.
Dar dincolo de inocenţa aparentă a ceea ce se face de anul cel nou, dincolo de golul imens pe care această zi zgomotoasă şi lamentabilă o are în sine, neruşinarea, beţia, stupiditatea şi practica vrăjitorească fac din această zi o zi a satanei, o zi a bucuriei demonilor, o zi de pierzanie a multor suflete. Pentru că, aşa cum spunea părintele Cleopa despre «sfântul calendar» prin care «cei de pe nou» şi «cei de pe vechi» pun măsura omenească a vremii înaintea sinaxarului, aşa şi aici, toate aceste ritualuri păgâne şi obscene, sunt forme, mai mult sau mai puţin conştiente, de slujire a satanei.
Acolo unde Dumnezeu nu stăpâneşte, se instalează satana; acolo unde binele nu lucrează, lucreaza răul; acolo unde Dumnezeu nu este pomenit cu reverenţă, diavolul cel cu o mie de nume îşi face tron din inimi.
«Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te şi deprinde-te cu credinţa cea adevărată.»(1 Tim. 4:7)"