Părerea la care ader - (nu că ar interesa pe cineva...)
Poate că poziția cea mai în*țe*leaptă ar fi acceptarea și tole*ra*rea reciprocă a celor două o*pi*nii, prin cultivarea celei mai mari virtuți creștinești, a drep*tei-socoteli. Aceasta este virtu*tea care trebuie cultivată, sus*ți*nută și apărată, încă din șco*li**le teologice, iar acolo unde ea sca*de sau dispare, se impune in*ter*ven*ția celor responsabili, cu iu*bi**re și înțelepciune, iar nu cu a*u*toritarism rece și umilitor.
Nu trebuie uitată nici în*cli*na*ția spre păcat a omului, de a*ce*ea oricine poate greși, indife*rent de poziția pe care o adoptă, e*xagerările, deformările și or*go***liul pot apărea oricând, ori*un***de te-ai posta din punct de ve**dere teologic, oricare ar fi treap**ta ierarhică pe care te afli.
Taina existenței și mântuirii u*mane poate impune, spre e*xem**plu, ca într-un anumit context să se procedeze după pri*ma opinie, într-alt context, du*pă a doua opinie. Această du*a*li**tate poate fi posibilă chiar în in*teriorul aceleiași comunități, în funcție de viața și înțelegerea con*cretă a fiecărui credincios sau a fiecărui preot co-slujitor, fă*ră ca prin aceasta să se piar*dă „unitatea duhului întru le*gă**tura păcii“ (Efeseni 4, 3).
Fiecare răspunde de ceea ce fa*ce și numai așa se pot potoli pa*timile aversiunii față de ce*lă*lalt, care nu procedează la fel. Cred că cel mai bine ar fi ca fi*e*care ierarh, fiecare preot sau te*olog să aibă libertatea și res*pon**sabilitatea asumării lucră*rii mântuirii tuturor, într-o for*mă sau alta, care în cele din ur*mă vor da seama nu în fața oa*me*ni*lor, ci în fața lui Dum*ne*zeu.
În sprijinul acesta ne vine În*suși Hristos, Cel Care ne-a che*mat și ne-a trimis la misiu*ne și, a**tunci când Îl ai Cap pe În**suși Mân*tuitorul, nu poți fa*ce ni*mic de capul tău. Iar ca în**ce*put al în*țelepciunii spre dreap**ta-soco*tea*lă, ne pot fi cu*vin*tele, ce*le mai potrivite, ale Sfântului A*pos*tol Pavel, care zice: „Cel ce mă**nâncă să nu-l dis*prețuiască pe cel ce nu mă*nân*că, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mă*nân*că, pentru că Dumnezeu l-a primit“ (Rom. 14, 3).
|