Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Între timp m-am mai liniștit, furia s-a transformat în tristețe, mâhnire...
Și răsare încet bucuria că Biserica are în Sfântul Ioan Gură de Aur o pildă de viețuire atât de minunată - demnă de un prieten al Mântuitorului nostru Iisus Hristos și al Sfinților Apostoli. Ce a jertfit în planul prieteniei cu Vasile, a câștigat în prietenia cu Dumnezeu!
Câtă nădejde transmit peste veacuri astfel de oameni...
Și uite, acum, mă simt încă mai dornic să recitesc "Omilii la Matei", frumusețea aceasta fără de asemănare din visteria Bisericii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Lăudat fie Domnul întru sfinții Lui, în vecii vecilor!
P.S. Forever, e greu de citit, emoțional vorbind, mai ales de la pag. 123 încolo... Îți mulțumesc din suflet pentru link!
Dragoș, mulțumesc de asemenea și ție pt. sprijin. E a doua oară când îmi recomanzi o carte deosebită...:)
Theo, NU citi cartea asta!!!
|
La multi ani, tuturor si un an nou ca o noua borna pe drumul mantuirii!
Domnule profesor, de ce sa nu o citesc?!
E in natura mea sa fac taman pe dos in raport cu ce mi se cere imperativ de catre orice forma de autoritate, fie ea si prieteneasca, asa ca o voi citi.
Fii pe pace: nu sunt ca unii, care vorbesc cu multe neologisme, dar au sufletul uscat. Orice as citi, nu voi deveni o bruta-cu-multe-cuvinte.