Citat:
În prealabil postat de sophia
Este o nevointa. Si asta este scopul lui, sa ne nevoim, nu sa ne simtim bine.
|
Nevoința este un scop în sine?
*
Nevoința este, pe o axă, opusul lui "să ne simțim bine"? Dar am auzit că unii creștini se simt chiar supra-bine în pratica ascezei. Chiar supra-firesc, prin Har. Axa polarizată "nevoință-simțit bine" ține de realitate?
*
Nevoința ajută la ceva dacă nu este însoțită de simțământul Prezenței lui Dumnezeu în viața creștinului nevoitor? A te nevoi și atât, fără a fi în prezența atotcuprinzătoare a Domnului, fără a crede, a conștientiza, a simți că Domnul e pretutindeni, că e "aproape", că e aici, că e "înlăuntrul vostru" - poate însemna ceva folositor pentru om?
Postul și orice nevoință sunt Participare, Prezență sau, poate, sunt altceva? Dacă da, ce anume sunt?