[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Sf. Apostol Pavel se împărtăşea zilnic, însă ne atenţionează că nu merge oricum, ci doar cu pregătire. Să vedem ce spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi... Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici."

"Intarzierea si amanarea impartasirii - care vin de fapt din relaxare , lene , nepasare si refuzul pregatirii adecvate - expun sufletele la grave vatamari venite atat din partea atacului demonilor , cat si din pricina privarii lor de har si de bunurile ceresti . Asa cum ne hranim zilnic , asa trebuie sa ne invingem indolenta si comoditatea , si sa ne pregatim......

Toate acestea mă întăresc şi mai mult în convingerea pe care o exprimam în postarea 160, de la pag. 16 a topicului.
Găsesc potrivit să repet gândul:

Când mijlocul pe care l-am considerat a fi Sfânta Împărtăşanie este prezent şi ca motivaţie centrală, cred că avem cea mai bună şi sigură motivaţie. Să am nevoie de Împărtăşanie, ca de aer, să îmi fie foame şi sete de Trupul şi Sângele Domnului cred că este cea mai sigură îmboldire spre o viaţă mai curată, spre un efort mai sănătos de asceză. Ce te poate motiva mai mult, pe tine cel ce porţi dorul de Dumnezeu, decât să te împărtăşeşti de Hristos în cel mai concret mod cu putinţă, fie şi uneori, ca pe o pregustare a bucuriilor Veşnicei cu El?
Făcându-Se temei energizor al vieţii noastre, Domnul ne împinge pe Cale, precum ne şi cheamă, atrage. Ne este deopotrivă Imbold şi Îndrumător, precum şi Ţintă. Nicăieri psihologia noastră omenească nu este mai uimitoare decât în relaţia concretă cu Dumnezeul nostru, al creştinilor, Hristos.