Când contemplația Luminii Necreate se leagă de invocarea Numelui lui Hristos, semnificația acestui nume ca „împărăția lui Dumnezeu venind întru putere” (Mc. 9, 1) devine deosebit de limpede și duhul omului aude glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit” (Mc. 9, 7). Hristos ne-a arătat în El Însuși pe Tatăl: „Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (In. 14, 9). Acum cunoaștem pe Tatăl în aceeași măsură în care L-am cunoscut pe Fiul. „Eu și Tatăl Meu una suntem” (In. 10, 30). Și Tatăl dă mărturie Fiului Său. De aceea ne rugăm: „Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi și lumea Ta”.
A dobândi rugăciunea înseamnă a dobândi veșnicia. Când trupul stă să moară, strigătul „Iisuse Hristoase” devine veșmântul sufletului; când creierul nu mai funcționează și este greu să ne aducem aminte alte rugăciuni, în lumina cunoștinței dumnezeiești ce purcede din acest Nume, duhul nostru se va înălța spre viața cea nestricăcioasă.
Arhimandritul Sofronie
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|