[CristianR]

Momentul de la Iordan, când Dumnezeu Tatăl Îl arată pe Fiul Său, în Duhul Sfânt, fusese precedat de revelația Psalmistului:

Celui care acum a venit la Iordan, Căruia Îi rosteşte Tatăl: “Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, Îi rostise din veşnicie. “Tu eşti Fiul Meu. Eu astăzi Te-am născut”. Deci naşterea din veci

Cuvântul astãzi e numele timpului veșniciei, spre deosebire de timpul nostru care e ieri, azi, mâine. Numele timpului lui Dumnezeu este astãzi, adicã un etern acum, un astãzi al veșniciei. Oamenii de științã spun (și au spus-o și Pãrinții, înaintea lor) cã timpul e legat de fãpturã, și fãrã creație n-ar fi timp, ci un etern acum, la veșniciei.

A doua zi după Botez, venind din nou Domnul la Iordan, Ioan Îl întâmpină spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Mielul, simbol al jertfei, puterea care înfrânge păcatul.

Şi, mai adânc, jertfa nu e legată numai de păcat; e legată de taina creaţiei. Orice creaţie poartă în ea taina jertfei. Şi o spun cu gând curat – de la Dumnezeu, nu de la mine – că aşa trebuie să trăiască omul, în orice act al lui, ca o stare de jertfă. Şi dacă ar trăi această conştiinţă de jertfă în actul cel mai intim, din care se odrăsleşte un copil în lume, dacă ai trăi conştiinţa jertfei, că dăruieşti ce ai curat în tine şi sfânt, în conştiinţa unui act creator, dumnezeiesc, nu s-ar mai naşte handicapaţi şi bolnavi mintal, violenţi şi criminali, ci s-ar naşte – cum avem atâtea cazuri – oameni drepţi, curaţi, cuminţi, savanţi, înţelepţi şi sfinţi.

Din rugăciunea cea mare, adresată astăzi Sfintei Treimi:

Azi păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului. Astăzi raiul s-a deschis oamenilor, Soarele dreptăţii ne luminează, azi ne-am uşurat de plânsul celui vechi, al lui Adam. Ne-am izbăvit de întuneric şi adunarea cea sfântă şi mult vestită a ortodocşilor se bucură. Stăpânul la botez merge să ridice firea omenească la înălţime. Cel neplecat Se pleacă robului ca să ne slobozească pe noi din robie. Împărăţia cerurilor am dobândit, împărăţia Domnului nu va avea sfârşit, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii şi lumea de veselie s-a umplut”.

Un răspuns și pentru cei necăjiți:

Iubiţilor, să trăim spiritual această taină, această bucurie, peste toate necazurile. De atâtea ori ne aflăm în faţa unui om îndurerat de un chin greu – în familie, în persoana lui – dar un singur cuvânt şi o singură scânteiere de har deodată îi schimbă durerea şi trăieşte în clipa aceea o deschidere a cerului în inima lui. Şi poţi să uiţi atunci durerea şi poţi să arunci, să îneci toată durerea de până atunci şi măcar pentru o clipă să trăieşti arvuna aceasta a bucuriei cereşti; cu care poţi să birui pe urmă necazurile şi durerile; din acea clipă în care te-ai împărtăşit de un strop de apă sfinţită, de un cuvânt dumnezeiesc al Evangheliei, de Trupul şi Sângele dumnezeiesc. Şi simţi că ai primit o arvună a învierii; a învierii pentru viaţa de aici şi pentru viaţa cealaltă. Dar biruind şi începând de aici, cu această credinţă şi nădejde şi putere harică pui noi şi mereu noi începuturi vieţii şi noi biruiri.