Viața este un fenomen de relație. Celula viețuiește pentru că face schimburi cu mediul (primește și oferă). Organele, sistemele și aparatele corpului funcționează prin relații (sangvine, nervoase, hormonale, metabolice), mintea e un vast sistem de relații (între percepții și memorie și gândire și imaginație și voință și limbaj și motivație și afectivitate și trăsături de personalitate) aflat în relație cu alt sistem de relații (o altă persoană) și tot așa, în întreg sistemul social.
Relații sunt și în Sfânta Treime, relații sunt în Biserică. Biserica e sistem de relații, Dumnezeu e relații.
Viața se menține doar în relații. Toporișca și sticla cu apă din scenariile apocaliptic-comice sunt insuficiente pentru supraviețuirea omului. Homo sapiens e ființă socială. Așa a fost creat de Dumnezeu, așa a apărut și Eva. Iar criza globală poate fi trecută doar prin relațiile dintre oameni, prin într-ajutorare, prin sprijin.
Nu solitar. Nu individualist. Iar oaia e un exemplar al turmei, nu e lup singuratic.
Criza poate fi depășită prin legături de suport reciproc și cooperare între oameni, cu ajutorul lui Dumnezeu.
|