Mi-ar fi placut sa va spun ca povestea celui care va marturisi despre Dumnezeu lumii, sau care va fi trimis de Dumnezeu sa-I anunte voia, va fi mereu o poveste cu final fericit in aceasta lume, ca toti oamenii il vor primi cu dragoste sincera,ca vor imbratisa chemarea sfanta, ca toti cei rai se vor cai de pacatele lor si ca incercarile se vor fi terminat.Asa ceva se intimpla in povesti, in Scriptura povestea se poate continua in mai multe feluri dar exista si situatia in care cel aflat in aceasta situatie, de marturisitor, sa fie abia la inceputul incercarilor. Biblia este cea mai sincera carte care s-a scris vreodata, prezinta lucrurile asa cum sunt, ne intareste dar nu ne menajeaza iluziile si niciodata, dar niciodata, nu alege calea usoara a credintei ci dimpotriva arata cat anevoios dar si inaltator este drumul unui asemenea om.

Puteti citi, un scurt, exemplu, unul dintre cele mai tulburatoare pasaje ale Vechiului Testament, si anume Ieremia 20.7-18.Profetul lui Dumnezeu ajunge intr-un punct critic, de tensiune maxima: isi da seama ca, facand voia lui Dumnezeu si anuntand judecatile Lui, in acel caz aspre, a ajuns in situatia sa fie urat de toti oamenii, chiar si de cei care-l iubeau inainte. Nu mai poate suporta sa vada doar silnicie si apasare si sa anunte numai vesti ale judecatii pt ca, nu-i asa, nimeni nu iubeste asemenea oameni. Doreste sa scape de aceasta povara, dar voia lui Dumnezeu il arde ca un foc pe care nu-l poate opri. Oamenii, infuriati ca li se arata adevarul despre ei, vor chiar sa-l omoare, asteapta momentul prielnic. Ieremia insa stie ca Dumnezeu il calauzeste, ca nu este singur, vrea sa vada razbunarea lui Dumnezeu impotriva celor care il prigonesc, cere cantece pentru Dumnezeu, stiind ca EL nu-l va parasi.

Totusi acest lucru nu-l scuteste, om fiind, de o noua cadere, aproape de o depresie, in care ajunge sa blesteme ziua cand s-a nascut, pe omul care a adus vestea nasterii sale, ar fi dorit sa fi murit in pantecele mamei lui, este la limita puterii de a indura batjocora si ura celor din jur, nu mai poate sa aduca doar vesti proaste, judecati aspre ale lui Dumnezeu, poate ar fi vrut sa aduca, precum Asaf, si alinare dar nu era timpul pentru asta, Dumnezeu ii incredintase o alta chemare, deloc usoara, deloc blanda ci dimpotriva. Profetul Ilie, dupa confruntarea cu adoratorii lui Baal, prigonit fiind de Izabela, care cauta sa se razbune si sa-l ucida, ajunge intr-un punct al epuizarii, datorita incercarilor prin care trecuse ca trimis al lui Dumnezeu, incat ajunge sa-i ceara lui Dumnezeu sa-i ia sufletul, sa-l crute de toate aceste incercari care par sa-l fi dus la limita rezistentei fizice si psihice.In toate cazurile toti acesti oameni ai lui Dumnezeu, prin puterea Lui, au mers pana la capat dar drumul lor nu numai ca nu a fost usor ci dimpotriva. Cine spune ca este usor sa fii un om al lui Dumnezeu, un om care sa marturisesti despre EL in fata lumii fara sa ai probleme, fara sa cunosti incercari poate pana la limita ta, uita ca Dumnezeu este ,,un foc mistuitor" (Deut 4.24). Intradevar sfant este sa fii in slujba singurului Dumnezeu dar drumul nu va fi niciodata usor pt ca marturia pt Dumnezeu va alina si va da speranta dar va arata si ceea ce lumea nu doreste sa vada sau sa auda.

Dupa cum spunea Augustin ,, Fii focul nostru si mangaierea noastra".