Sa va spun ceva: cand am vazut, acum ceva timp, prima caricatura profund anticrestina a celor de la Charlie am ramas stupefiat de violenta ei. M-am gandit ce motive au avut si mi-au trecut mai multe ganduri prin cap insa, din fericire, nu m-am gandit sa-i extermin desi, din perspectiva orientarii mele confesionale, as fi avut motive sa-i trimit, strict mental, in fundul iadului. M-au enervat cumplit atunci si am decis sa-i ignor,si asa nu eram un cititor al lor. Si cu asta am terminat povestea cu ei pana la oribilul asasinat. Acum se discuta mult, Theo are dreptate in ce spune, se emit tot felul de pareri, de judecati, de opinii avizate sau nu. Oamenii se solidarizeaza, critica, cauta explicatii sau acuza la randul lor. Acest gen de confruntari, precum cea in cadrul careia au fost ucisi cei de la Charlie sunt confruntari fara invingatori, doar cu foarte multe victime si invinsi.

Uitandu-ma la prezentarea asasinilor m-am ingrozit de modul in care au fost pregatiti, de alti nebuni, sa moara ucigand pe altii, la gramada . Unul dintre frati considera acest gen de asasinate ceva eroic, o soarta de martir. Charlie Hebdo a fost doar motivul aparent, nu ar fi fost ei i-ar fi omorat pe altii intr-o zi, dintr-un magazin, cladire,avion sau statie de metrou. In numele nebuniei lor v-ar fi omorat si pe dvs fara regrete daca li s-ar fi cerut. Teroristii nu cauta solutii echitabile, ci omoruri cu impact, cu semnificatie. Cei ucisi sunt doar elemente nesemnificative pt ei, cu cat mai multi cu atat mai bine. Toti teroristii gandesc asa si sunt multe opinii avizate cu privire la psihologia unor astfel de miscari si indivizi.

La polul opus se bine, cum ati remarcat si dvs, problema dreptului la libera exprimare, pana unde poate merge. Am vazut deja cum curg pe net analizele pe aceasta tema, din toate directiile si orientarile. Daca ar fi sa spun ce cred eu atunci as spune ca nu as fi batjocorit precum cei de la Charlie dar in acelasi timp cred ca cel raspuns la batjocora este sa nu raspunzi, sa-l lasi pe batjocoritor in propria lui alegere, sa nu-l faci mai important decat este. Insa daca il omori atunci esti mai rau decat el, nu numai ca te-ai predat dar ai si ucis, solutia finala a raului. Cei de la CH au avut o alta optiune, eu nu le-o impartasesc si aici ar fi multe de vorbit, de pus pe ganduri,cauze,efecte insa sunt morti in acest moment.

Ca sa rezum pe scurt ce cred. Asasini trebuie adusi in fata justitiei, indiferent cat va dura. Jurnalistii de pretutindeni trebuie sa se gandeasca foarte serios care este rolul lor si pana unde merge libertatea, care sunt minunile ei dar care sunt si abisurile periculoase ale ei.In rest sustin tot ce am scris in postarile anterioare, sunt solidar impotriva unor asasini dar in viata mea, tocmai in virtutea acestui principiu in care cred, al libertatii de constiinta si exprimare, merg pe un drum diferit de cei de la Charlie.

Numai bine, sper sa nu fiti dezamagita de opinia mea, prefer sa-mi asum convingerile mele, asa cum sunt.