[Mihnea Dragomir]

Trebuie observat ca, in 2006, a avut loc un proces. O comunitate musulmana a dat in judecata "Charlie Hebdo" pentru caricaturi la adresa profetului lor. Au pierdut procesul. In numele libertatii de expresie. Caricaturile la adresa musulmanilor au contiuat, cu si mai mare violenta. Ca si la adresa crestinilor. Dar nu la adresa evreilor. Niciodata la adresa evreilor. Sa ne imaginam care ar fi fost soarta procesului daca Charlie si-ar fi batut joc de evrei. De holocaustul lor.
In asa zisa democratie occidentala, posti scuipa pe oricine. Pe Mahomed, ca si pe Cristos. Pe Buddha-Sakkya-Muni. Pe Quetzalcóatl. Pe oricare efigie, popor, comunitate sau dogma. Dar nu pe Dogma Holocaustului.

Si s-a intamplat ceea ce se intampla adesea cand oamenii nu-si pot face dreptate pe calea dreptatii. Au aparut idiotii cu arma in mana, zicand ca isi fac singuri dreptate. Si dreptatea lor a antrenat uciderea si a unora care erau si ei pe acolo. Doi politisti. Contabilul ziarului. Altii, pe care limbajul de nou-vorba al democraturii occidentale ii numeste, de la masacrarea sarbilor incoace, "victime colaterale".

Ei bine, daca accept ideea ca idiotii cu arme sunt oamenii dracului, trebuie sa o accept si pe aceea ca cei de la Charlie au avut, ani de zile, ca principala preocupare, sa-l traga pe respectivu' de coada.