De ce oare sa ne dam toata viata Lui Hristos?
Ca sa ne mantuim, desigur.
Prin mantuire intelegem o stare, o fiintare in care este imposibila experimentarea oricaror forme de suferinta, o traire neintrerupta a unor fericiri extatice.
O fiintare patrunsa vesnic de bucurii indescriptibile.
Necredinciosilor li se pare incredibila existenta unei asemenea trepte evolutive. Iar multi credinciosi, probabil, nici nu o concep.
-----------------
Cum ne dam viata Lui Hristos?
Unii si-o dau formal, unii razboindu-se cu altii ca sa-si apere/impuna dreptatea, unii si-o dau in smerenie.
-------------
Inceputul smereniei este constientizarea starii nenorocite in care ne aflam.
Adancul smereniei este constientizarea nimicniciei noastre.
----------
Inceputul smereniei
Omul lumesc este ca un om bolnav care nu-si da seama de boala lui.
Ca un alcoolic care nu realizeaza ca este alcoolic.
Cel mai important lucru pentru un alcoolic este sa inceapa sa-si dea seama de boala pe care o are.
Dupa ce o recunoaste, sa dea mandria la o parte, sa recunoasca ca este alcoolic si sa ceara ajutorul celor care-l pot salva.
Cel ce nu recunoaste ca este bolnav nu se va vindeca, ci boala il va macina pana il va distruge.
De aceea, Imparatia Cerurilor este inchisa celor mandri, nu pentru ca cineva nu doreste mantuirea lor, ci pentru ca insasi mandria lor ii impiedica sa intre in rai.
"Dependenta de lume" este o boala mai subtila decat alcoolismul.
De aceea este dificil de recunoscut in miezul ei. O putem insa recunoaste relativ usor prin efectele sale asupra noastra, puseurile de suferinte fizice si psihice, sumedenia de pacate pe care le savarsim zi de zi.
O putem recunoaste in tanarul bogat care se intristeaza, nu se bucura sa lase toate si sa-L urmeze pe Hristos.
Un depedent se intristeaza cand i se cere sa renunte la adictia lui, si intra in sevraj atunci cand este despartit de obiectul adictiei.
Cel ce se apleaca mai mult asupra constiintei sale poate vedea ca sunt o puzderie de pacate care lucreaza in el insusi.
Cel ce nu reflecteaza atent, obiectiv, la actiunile si reactiile sale nu vede nimic imoral in el insusi.
Elementul cheie privind vindecarea este acela de a realiza rational ca suntem bolnavi, ca suntem incapabili sa ne vindecam singuri.
Cu cat inteligenta noastra va deveni mai ascutita in observarea bolii, cu atat vom dori mai tare sa scapam de ea cat mai repede.
Noi crestinii iL recunoastem pe Hristos ca Doctor, Medicament si Asistent in acelasi timp.
Doctorul trebuie acceptat.
Medicamentul trebuie sa lucreze inlauntru - in adancul inimii.
Asistentul vegheaza neintrerupt pana cand devenim oameni intregi, sanatosi.
In smerenie, omul se vede pe sine bolnav, iar pe Hristos - medicamentul din care izvoraste sanatatea.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 10.01.2015 at 23:25:42.
|