[tabitha]

Se spunea despre avva Ioan, ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia. Deci, a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor Schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile, a inceput a fi lipsita. Deci, s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca. Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftind pe avva Ioan Colov, i-au zis : am auzit despre sora aceea, ca petrece rau si ea; cand putea si-a aratat, mila ei catre noi, iar acum noi sa aratam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci, osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea, ce ti-a dat-o Dumnezeu, iconomiseste cele pentru dansa. Deci, a venit avva Ioan la dansa si a zis batranei portarite : spune stapanei tale, ca am venit eu ! Iar ea l-a gonit zicand : voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si voiesti sa te intalnesti cu dansa ? Drept aceea suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si ii zice ei cea tanara : acesti calugari de-a pururea umbla pe langa marea Rosie si gasesc margaritare. Impodobindu-se dar, a zis sa-l aduca la dansa. Deci, dupa ce s-a suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan, a sezut aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis : pentru ce ai defaimat pe Iisus, de ai venit la aceasta ? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand in jos capul sau, avva Ioan, a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui : avvo, ce plangi ? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis ei : vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange ? Iar ea auzind, i-a zis lui : este pocainta, avvo ? Ii zice ei : este. Ii zice lui : ia-ma unde voiesti ! Ii zice ei : sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama avva Ioan, ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara, si facand din nisip un capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis : dormi aici ! Si facandu-si si lui si putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa, de la cer pana la dansa intarita si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea, sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora, care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca aceasta.