Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Vorbim de nuanțe diferite. Degeaba dăruieșt celui ce te iubeșe sau nu te urăște și pe ceilalți (atei, musulmani) îi ucizi în sufletul tău. Nu poți iubi și în același timp să ucizi. E clar că forma de milostenie (iubire) e fariseism.
ps: compătimirea față de suferințele și nenorocirile altora poate fi o formă de milostenie.
|
Ce te-a facut sa crezi ca m-am referit doar la o fata a milosteniei? Atunci, aduc completarile de rigoare:
Vorbind despre cazul fericit, cand milosteniile (fie ca e vorba de bunuri materiale, rugaciuni, cuvinte de incurajare, empatie, sfaturi, invataturi etc. + cazul ultim si suprem - a ne da viata pentru aproapele nostru)
ar fi facute asa cum ii sunt placute lui Dumnezeu, in enumerarea de mai sus nu are ce cauta si
fapta milosteniei, deoarece ea
este una dintre cele mai importante dovezi ale iubirii aproapelui (si prin aproapele intelegem orice fiinta omeneasca, nu?)