[Mihnea Dragomir]

Astazi a randuit Domnul sa fiu mai atent la unele cuvinte ale Sfintei Misse pe care le-am auzit, totusi, de sute de ori si am trecut pe langa ele.

E vorba de antifonul de la inceput de slujba, de la Aspersiune, cand preotul spune:
Vidi aquam egredientem de templo a latere dextro, alleluia ; et omnes ad quos pervenit aqua ista salvi facti sunt, et dicent : alleluia, alleluia.

Adica:
"Am vazut apa tasnind din templu, din partea dreapta a lui, aleluia ; si toti cei la care a ajuns apa aceasta sunt salvati si spun: aleluia, aleluia".

Cautand de unde vin aceste cuvinte pregatitoare ale Missei, am ajuns la versetul 47:1 si urm din Iezechiel, pe care, la randul lui, l-am considerat prea plictisitor ca sa il retin.
Iata-l: "Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu fata spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a templului, pe partea de miazăzi a jertfelnicului.
2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din afară, împrejur, la poarta care dă spre răsărit şi iată apa curgea pe partea dreaptă.

Acuma, ar fi interesant de facut o exegeza pentru a sti cum era orientata Crucea (ca puncte cardinale). Se incumeta cineva ?

In sfarsit, inteleg mai bine de ce pe marea majoritate a crucifixelor Domnul este reprezentat ca avand rana din coasta pe partea Lui stanga (adica in partea dreapta pentru cei care Il privesc), desi nicio Evanghelie nu precizeaza daca Longinus L-a impuns din partea stanga sau din partea dreapta. Inainte, consideram ca rana a fost in partea stanga fiindca acolo e inima. Dar acum, citind din Iezechiel, cred ca tema merita aprofundata.