Nu stiu de ce vi se pare atat de greu de inteles cum este cu iertarea de sine(mai ales Clausemi),de fapt este o problema psihologica mai degraba,decat mistica,poate de aceia n-o intelegi,sau n-o aprobi,fiindca te axezi mai mult pe sensul religios.Din punctul meu de vedere,iertarea de sine este mai importanta decat iertarea fata de semeni si viceversa.Treaba sta exact ca si teoria ca daca nu te poti iubi pe tine insuti,nu-i poti iubi nici pe ceilalti...Neiertarea de sine iti subrezeste fiinta,te face nonconformist si ajunge sa-ti slabeasca personalitatea,sa-ti diminueze puterea de-a darui.Ma mir,Clausemi,cum in manastire nu ai ajuns sa constientizezi cat de firava este natura umana,mai ales prin existenta acelui "razboi nevazut",inainte de toate lucrurile cu care ne confruntam si luptam in viata,ne confruntam si luptam cu noi insine...este cea mai grea lupta!Cel putin,am simtit pe pielea mea veridicitatea acestor afirmatii."nu stiu altii cum sunt......"Totul tine de incredere,increderea in sine,pentru a oferi mai mult,increderea in celalalt prin regretul pe care-l afiseaza,si increderea individului in tine(mai departe),prin prin iertarea pe care o daruiesti.
|