Nu credinta este principala problema, ci nevoia de organizare sociala (segregare) si propovaduire. Atunci nici nu mai are importanta in ce/cine crezi pentru ca segregarea in sine este o forma de conflict. Intensitatea acestui conflict poate fi influentata de detaliile tehnice ale credintei, dar acest lucru este mai putin important pentru ca nu este necesar pentru a diviza societatea de la bun-inceput.

Pentru mine, apartenta religioasa a unei persoane este un detaliu insuficient pentru efectuarea unei judecati de ordin moral. Faptul ca X este sunit, ateu, protestant, druz, nu imi spune absolut nimic despre moralitatea acestuia. Din pacate reciproca nu pare a fi valabila.
Niciodata nu voi putea raspunde la intrebarea "ce parere ai despre crestini?" decat prin "depinde". Mi-ar fi placut sa vad aceeasi ezitare si din partea credinciosilor cand vine vorba despre cei ce nu subscriu filosofiei lor de viata/moarte.

Convingerile filosofice despre viata/moarte si (non)apartenenta religioasa nu trebuie niciodata sa fie suficiente pentru a stabili daca cineva este moral sau imoral.

Imi doresc o lume in care toate aceste convingeri filosofice sa fie traite in intimitatea personala sau facute publice doar ca fapt divers, iara nu cu titlul de adevar absolut in numele careia se cer diverse beneficii sau suplimentare de drepturi. ...Dar pentru acest deziderat am de gand sa lupt cu armele democratiei, nu cu cele ale Evului Mediu.