Libertatea, in acceptiunea mea reprezinta transpunerea fizica a intelectului (in sensul de a da expresie gandarii) fara a suferi nicio consecinta, alta decat de ordin natural (non-uman).
Libertatea interna este un non-sens. Nu se poate vorbi despre libertatea de a iubi, spre exemplu, pentru ca nu este valid contrariul. Gandirea insasi nu poate face obiectul libertatii. Libertatea poate interveni doar atunci cand trairile interne se manifesta si presupun exteriorizare. Orice contact al intelectului cu natura este o expresie a libertatii.

Libertatea individuala nu este fezabila, motiv pentru care societatea consfinteste drepturi, special pentru membrii acesteia. Drepturile, la randul lor, sunt categorisite pentru ca ele pot intra in conflict. Problemele societatii in discutie ar trebui sa apara doar atunci cand drepturi de pe acelasi palier (ex: doua drepturi fundamentale) se bat cap-in-cap. In acel moment, societatea, prin reprezentantii ei, trebuie sa stabileasca care dintre cele doua drepturi este "mai fundamental" :). In momentul de fata nu putem vorbi decat la modul abstract despre libertate; ramane sa continuam discutia doar punand in discutie drepturile.

Notiunea de drept isi are sensul doar atunci cand presupune intarea in conflict cu cel putin un tert. Dreptul la libera exprimare, spre exemplu, nu isi are sensul decat atunci cand acea exprimarea lezeaza sau intra in conflict de interese cu cel putin un tert. Daca nu ar exista conflicte ideologice si de interese societatea nu ar fi nevoita sa stabileasca drepturi de la bun-inceput.
Drepturile se stabilesc in ciuda celor care se simt lezati, tocmai pentru a proteja pe cei/cel care le produc(e).

Dreptul unei persoane de a se simti lezat este, iarasi, un nonsens; nu putem discuta decat despre manifestarea acelui sentiment. ...Doar ca societatea in discutie si-a stabilit deja prioritatile iar dreptul unui grup de a se simti lezat nu face obiectul unor dezbateri pentru ca este o consecinta firesca si deja asumata a dreptului la libera exprimare.

Societatea moderna a stabit ca dreptul de a te simti lezat/umilit/jignit nu este superior celui prin care membrii unei societati isi stabilesc de comun acord limitele libertatii de exprimare. Banuiesc ca acesta este motivul pentru care presedintii tarilor democratice au solidarizat, chiar daca, "in calitate de simpli cetateni", manifestarile libertatii de exprimare nu le-au fost pe plac
Atacul a fost unul asupra unui principiu democratic de baza: cel prin care o societate isi stabileste singura propriile libertati si nu are nevoie de ajutor extern pentru a face asta. ...O palma pe obrazul democratiei ce cred ca ar fi fost mult mai bland privita daca isi avea sorgintea in "majoritatea pura", iara nu in eternii adversari declarati ai acesteia. Lectiile de democratie nu se primesc de la oricine :D.

Pentru retrasarea liniilor de demarcatie in ceea ce priveste drepturi fundamentale trebuie aduse argumente exceptionale si, cel mai important, UNICE, care sa nu poate fi extinse altor idei/persoane. In caz contrar s-ar alege praful de acest drept. De ce are religia nevoie de derogare si nu bucataria chinezeasca, spre exemplu? Ce alte idei si-ar face loc pe lista si nu ar putea fi disputate si ridiculizate?
Pana astazi nu am vazut un argument valid din punct de vedere logic ("religia e sfanta/sacra si de aceea nu trebuie ridiculizata" este un argument circular, non-valid). Singurul argument care are esenta este cel in care se discuta despre majoritate. ...Numai ca intr-o democratie nu putem acuza majoritatea ca lucreaza impotriva interesului mojoritatii. Majoritatea care avea dreptul sa ia o decizie a luat-o deja. In schimb noi putem contesta, dezbate si ridiculiza acele decizii si democratia insasi, daca asta dorim, in virtutea unui drept ...fundamental.