Charlie - întrebări si răspunsuri naive
Autor: Cristi Pantelimon
Extras din
http://activenews.ro/charlie-intreba...e_1880344.html
Întrebare: După uciderea celor din redactia Charlie, a murit (fie si simbolic) libertatea de expresie în Franta?
Răspuns: Nu, dimpotrivă, libertatea de expresie abia de aici înainte are sansa de a apărea, dar ca adevărată libertate, ca libertate spirituală, a unei credinte religioase. Redactia respectivă nu era altceva decât un instrument în mâna unor interese geopolitice. Indiferent care erau acelea, ca orice instrument, la un moment dat, redactia a trebuit să fie înlocuită. Din păcate pentru cei care au murit, înlocuirea s-a făcut pe cale violentă.
Întrebare: Ce rol a jucat blasfemia în tragicul eveniment?
Răspuns: Blasfemia a jucat un rol hotărâtor. În ce sens? În sensul în care ea a atras după sine o răzbunare divină. Chiar dacă se va dovedi că "răzbunarea" (cea reală, faptică, aparentă) vine dintr-un interes geopolitic (asa cum par lucrurile la acest moment), chiar dacă se va dovedi că cei trei teroristi eliminati înainte de a fi ascultati (oare se vor arăta corpurile lor, sau vor avea destinul post-mortem al lui Osama bin Laden?) erau doar niste tapi ispăsitori, scenariul divin nu poate fi exclus aici. Blasfemia lucrează indiferent de orientarea geopolitică a fortelor care intră în contact. Proba este că ea nu alege între religiile celor morti sau între calitatea sau cantitatea vinovătiei lor.
Întrebare: Care este gradul la care realitatea nu mai suportă falsul si minciuna si apar astfel de tragedii?
Răspuns: Aceasta este una dintre cele mai tulburătoare probleme de teologie politică si merită un tratament aparte. Cu alte cuvinte, de ce acum si de ce nu până acum? Care erau semnele care prevesteau acest dramatic eveniment? Poate cineva exclude, în acest sens, ideea unei clarviziuni? Evident, nu. De altfel, filmul evenimentelor, dacă va fi derulat în sens invers, va arăta că au fost semne clare ale acestui deznodământ. Problema omului de azi este că nu mai crede în astfel de semne. În general, pragul critic al minciunii fardate în orice altceva este simtit de cei care stiu să-si cultive sentimentul sau încă mai cred că Dumnezeu actionează în lume.
Dacă în redactia de la Charlie ar fi fost un om religios adevărat, probabil acesta ar fi reusit să salveze întreaga redactie. Din păcate, se pare că niciunul dintre ei nu mai era un om ales, în sensul divin. Când Dumnezeu nu mai găseste într-un loc niciun credincios, El poate abandona locul respectiv. Atunci răul poate invada, ca într-o implacabilă lege a termodinamicii, vidul de bine. "Si a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: dar de se vor găsi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde" (Facerea, 18:32)
Întrebare: Pot fi evitate în viitor astfel de evenimente?
Răspuns: Astfel de evenimente se întâmplă în fiecare zi în lumea în care trăim. Nu neapărat ca ambuscade violente sau extrem de sângeroase, ca cel de fată. Dar în fiecare zi redactiile ziarelor sunt "sacrificate" în numele unei minciuni mai mari sau mai mici, în numele unui interes meschin. Ziaristii sunt ucisi zilnic, non-violent, devreme ce nici unul nu are libertatea de a crede ceea ce ar fi bine să creadă.
Întrebare: Poate fi ceva mai rău decât uciderea acestor jurnalisti pentru lumea presei?
Răspuns: Lumea presei se termină, nu începe cu Charlie. În fata acestei redactii stătea pustiul minciunilor si blasfemiilor trecute si pustiul minciunilor si blasfemiilor viitoare. Or, viata în centrul pustiului nu este posibilă. Viata omului nu valorează, la limită, mai mult decât credinta în Dumnezeu, chiar dacă azi, ca urmasi ai umanismului, ne grăbim să îmbrătisăm frenetic ideea contrară. Dovada este că cei din redactie au fost sacrificati ca niste animale de forte pe care, probabil, nu le vom cunoaste niciodată. Dar cert este că aceste forte nu sunt de la Dumnezeu. Dacă omul (ziarist sau profesionist de oricare altă factură) va învăta că profesia sa este mai întâi de toate o slujire a lui Dumnezeu (si abia apoi a oamenilor, iar când este o slujire a oamenilor este a oamenilor ca reflectare a lui Dumnezeu, creatie a Lui), astfel de tragedii nu vor mai apărea. Cu alte cuvinte, dacă omul ar sti să treacă peste plafonul de nori care-i întunecă privirea si l-ar vedea pe Dumnezeu, ar avea o sansă să nu mai cadă în astfel de capcane ale răului. Altfel, nu se va opri valul de rău.
Întrebare: Cât de important este acest eveniment pentru presă în general?
Răspuns: Niciun eveniment nu este important în sine. El devine important dacă reflectă o stare spirituală. Cu alte cuvinte, evenimentele împrumută importanta si nu o au de la sine. Problema delicată a omului zilelor noastre este că nu stie să caute unde să împrumute această importantă. Nefiind capabil să caute unde trebuie, el merge să împrumute importanta la bancă, acolo de unde se împrumută cu totul altceva, anume falsa apreciere. si deoarece lumea toată îsi împrumută importanta de la bănci, rezultatul este o lume de false aprecieri, un dublu de minciuni care satisfac mereu alte minciuni, la infinit. Din păcate, într-o astfel de lume, Dumnezeu nu mai poate interveni decât rar si în stil dictatorial. De aceea, probabilitatea unui dezastru este cu atât mai mare cu cât lantul acestor slăbiciuni umane este mai lung.
Întrebare: Ce putere mai are presa în conditiile în care, iată, este amenintată la modul fizic?
Răspuns: Puterea adevărată a presei nu este puterea despre care se vorbeste în tratatele de filosofie politică. "A patra putere în stat" nu înseamnă nimic dacă această asa-zisă putere este doar o functie a altei puteri, aflată în altă parte. La fel este cu toate "puterile" statului. Nu există putere în rolul "functiei". Principala conotatie a puterii este autonomia fată de interesele lumii si ancorarea în rolul divin. Regii care nu făceau voia Domnului erau pedepsiti în scenariile traditionale. De ce am crede că lucrurile s-au schimbat azi, doar pentru că avem mai multe mijloace tehnice pentru a putea să ignorăm aceste idei simple? Dar, iată că mijloacele tehnice nu ajută, dimpotrivă, sporesc confuzia si drama lumii. si nu este vorba numai de dramele fizice, ci si de cele spirituale, în care aparent ne-am prins fără sanse de a ne reveni. Întrebarea poate fi adresată, de altfel, tuturor "puterilor" statului: ce mai sunt ele, dacă sunt "functii"? Răspunsul este: nimic.
___________
Un text foarte bun si o abordare ortodoxa echilibrata. Felicitari autorului !
P.S.
AVERTISMENT: IMAGINI care va pot AFECTA EMOTIONAL!
Doua saituri atee din Romania "Pro Charlie" propaga "liber" pe facebook "caricaturi" despre credinta ortodoxa:
-
https://www.facebook.com/pages/Atei-...53500528079223
-
https://www.facebook.com/iisushristosul