[vsovivivi]

Credinciosul înşelat şi înşelător e anxios, fricos, temător, speriat, disperat, laş, trădător şi atunci păcatul din el unit cu el însuşi îl învaţă cu viclenie să se asemene ca papagalii şi maimuţele, cu puternicii vremelnici foarte mincinoşi şi ipocriţi, perverşi şi criminali, cu toţi beroii gLumii care slujind pe satana prin vrăjitorie învârtoşază în mintea şi inima şi sufletul credinciosului dreptatea, adevărul, sfinţenia, albul şi dulcele şi se răzbună ei impreună necruţător pe sfinţi, pe nevinovaţi, pe orfani, pe văduve, bătrâne, fecioare, copii, săraci... pe păcătoşii care se îndreaptă sau care s-au îndreptat. Se dă păcatul din om din obedienţă faţă de satana de partea slujitorilor cei puternici în rău, de partea satanei şi îngerilor lui şi trădând omul astfel, din neglijenţă şi nepăsare, crezând cu credulitate că face binele şi că trădarea şi răzbunarea asta pe Dumnezeu e un fel de bărbăţie şi atractivitate, din fricoşi şi laşi devin brusc oameni importanţi şi foarte deştepţi înălţându-se în slavă deşartă ca practicând repulsia, respingerea şi exclusivismul, lepădarea de Dumnezeu să-şi acopere frica bolnavă ce vine din păcat împreună cu simţirea oarbă şi neîndoielnică şi sigură că cică ei fac bine şi slujesc Domnului şi ştiu ei împreună că e foarte bine ceea ce fac atunci când răzbunându-se şi nerăbdând şi sătui fiind de cât sunt de pisălogiţi şi deranjaţi hulesc pe Dumnezeu şi iubesc fărădelegile satanei şi trec fără zăbăvnicie, cu totul de partea satanei fără ca măcar satana să le-o fi cerut sau să-i fi ispitit... crezând ei că defapt fac un lucru bun, fac bine, şi că până la urmă satana are dreptate şi e cel bun şi drept şi sfânt şi curat, şi că satana a făcut şi face bine pentru că satârizează invers ca cătana, şi atunci în prostia asta, pe el, pe satana, îl place omul învârtoşat din pricina gLumei, uitând şi lepădând toată cunoaşterea şi lucrarea lui Dumnezeu pe care dacă-L cunoşti nu ai cum să nu-L iubeşti din tot sufletul şi puterea şi mintea şi inima ta, că n-ai cum.. dacă-L cunoşti cu Adevărat.

Se ajunge din prostie şi trufia vieţii ca omul să se creadă credincios pe sine şi să locuiască într-o biserică păgână sau creştină a poftelor ochiului şi să 'slujească' Domnului neavând el habar săracu' om ce se crede şi cât şi cum se închipuie el de credincios când defapt nu e ci e clar la o analiză dreaptă pentru oricine că el într-adevăr slujeşte satanei şi antichristului şi proorocului mincinos mare profeet invers şi face asta doar din obedienţa păcatului din el unit cu el care-l îndeamnă prin mesaje viclene să trădeze mereu Adevărul, Dreptatea, Iubirea curată de Dumnezeu şi de Hristos şi să se dea şi el de partea şefilor ipocriţi, potenţilor trufaşi ai zilei, potentaţilor care sunt contra lui Dumnezeu, însă el necinstitul tradiţionalist nu vede şi nu vrea să vadă cum se prefac maimarii că cică Îl slujesc cu multă credinţă şi sfinţenie pe Dumnezeu... defapt şi de drept e doar interesul lor viclean de a profeeta invers, de a folosi Duhul pentru îmbogăţirea cu care să-şi cumpere siguranţa zilei vremelnice de mâine şi toate luxurile păcătuirii, înşelării, putinţa de a fi în pace şi mulţumire vremelnic, cu trupul de fiară, şi nu veşnic, prin asigurarea din belşug a tuturor nevoilor şi luxurilor trupeşti, lăudându-se până mor de bătrâneţe păcătoasă pe spatele slugilor naive şi credule pe care le întoxică cu moartea lor cea mare, defapt şi de drept fără rost, prin îndemnuri subliminale şi viclene la a iubii fără sfinţenie reală ci ipocrită şi la înhăitare spre a întreţine o ură pătimaşe şi o pismă acoperită sub meşteşugeli iluzorii pentru a devenii toţi credincioşii până la urmă nişte ultraşi bolnavi şi nebuni, nişte suporteri decerebraţi ce aplică aşa ca roboţii nedrepţi, cu siguranţă şi ambiţie şi vrăjitorie, toată răzbunarea satanei satârice pe Dumnezeu de parcă Dumnezeu ar fi răul şi ar face răul şi nu satana cu antichristul şi cu proorocool mincinos al gLumii care le ştie pe toate... cică ştie el cele ascunse că cică Dumnezeu a minţit şi i-a păcălit pe oameni ascunzând privilegiile ştiinţei răutăţii de ei, de el... săracul om, pe care cică l-a dorit Dumnezeu naiv, prost şi supus ca să-l înşele şi exploateze mai lesne.

Deci credinciosul îşi acoperă frica asta pervers-superstiţioasă prin viclenia răzbunării alăturându-se gangsterilor ipocriţi deghizaţi în îndrumători spirituali, în popi, duhovnici, şefi... răspândaci de învăţătură cu mintEres ascuns folosită la încântarea şi înălţarea de sine a 'ştiutorului' ca ştiind să lepezi pe Adevăratul Dumnezeu printr-o repulsie elevantă şi deştept-superioară dar care în mijloc are defapt duhul rău al respingerii bineului căci din trufie nu mai poate suporta a vedea sau a vorbi de Dumnezeul cu Crucea altfel decât cu cea mai vicleană ipocrizenie şi prefăcătorie sau cu minteres terrorist asupritor... se cred mari că cică au muncit, au muncit invers şi cu ambiţie, şi au devenit mari maeştrii celebrii ai artei de a se preface perfect că nu se prefac deloc declarând mereu cu tupeu părerile şi analizele şi socotelile lor plasate sub nume însemnat, de om mare, defapt un hoţ de orice şi criminal de ascultare din iubire de Dumnezeu, virtuţi ale Harului pe care confiscându-le şi jefunindu-le le preschimbă în bani murdari pe care îi înmulţesc ei foarte egoist pentru păcatul lor nebunesc şi aşa ducându-şi la nesfârşit o viaţă ipocrită şi desfrânată în care ei se arată că vorbesc 'drept', 'radical', 'dur' şi 'frumos' mor fără însă să aplice practic binele pe care-l vehiculează şi-l pomenesc şi astfel se măreşte şi creşte dezbinarea totală între viaţa lor şi vorbele lor şi deşi îşi dau seama că sânt greşiţi total şi sunt afară de Adevăr ei vor şi vor cu îndărătnicie şi cu o pismă acoperită şi ascunsă ca să-i atragă pe toţi la o unitate şi o comuniune a 'păcii' lângă ei nepricepând sau nevrând să realizeze că defapt pe toţi îi va distruge până la urmă exact aşa cum se auto-distruge pe el însuşi, marele ipocrit păstor fără cruce decât de pradă şi paradă, ucigându-se pe sine şi pe toţi mereu invers, pe dos, anapoda, aiurea, fără să aibă ascultare şi fără iubire şi fără ca prin moartea lor să schimbe viaţa altora în bine sau să-i aducă la Lumină şi pocăinţă bună cu îndreptare sigură.

Boam şi Roboua, adică dacă ai avere, ai boi, atunci poţi păcătui la nesfârşit că jertfindu-i ţi se iartă fără să te schimbi şi fără să te doară de măcelărirea fraţilor tăi, oameni, animale şi plante... chipul cel sărac şi fără apărare al lui Dumnezeu.

Aceşti trufaşi fără empatie şi compasiune faţă de cei ajunşi în stare de jertfă de neluat în seamă sunt foarte răi, sunt cei mai răi şi cei mai bolnavi de boala 'puterii' de a vorbi.

Nu muţenia este soluţia la această boală sau vorbirea prea puţină ci schimbarea vieţii trebuie să fie conform cu credinţa, vorbele, învăţăturile, declaraţiile ca să poţi să nu mai păcăleşti şi să nu mai asupreşti pe nimeni cu răutatea ta învârtoşată în răzbunare oarbă şi robotică şi astfel tERROAREA din tine să nu mai fie atât de sigură când simte săvârşirea răului că cică îi place, se simte binme şi deci e un lucru bun.

Dacă te regăseşti într-o astfel de stare, într-o lepădare de Dumnezeu sau într-o slujire la satana pe care o practici din frică şi obedienţă faţă de mai marii vicleni şi ipocriţi şi corupţi care se dau sfinţi şi drepţi şi înţelepţi şi puternici atunci înainte să faci vre-o prostie ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu şi pricepe că sigur poţi şi tu să crezi şi să revi la iubirea Adevăratului Dumnezeu, să-L iubeşti şi tu şi să-i ceri iertare reangajându-te din nou în lupta cea bună pe care El o duce cu păcatul din tine şi din oameni şi cu toate viciile din neghinele potrivnice Lui... pentru ca să biruiască El pentru binele cel veşnic al omului. Dacă iar te lepezi ca prostu' nu uita că Dumnezeu e bun şi iertător şi poţi să te reîntorci prin pocăinţă şi regrete la El iar şi iar pentru ca să rămâi cât mai multă vreme fidel şi cinstit în Adevăr şi Dreptate... trăitor nu al păcatului ci al sfinţeniei împreună cu El şi împreună cu toţi sfinţii ingeri şi sfinţii oameni şi cu toţi drepţii Lui care cred în El şi au încredere bună că doar aşa, în Dreptate şi Adevăr va fi bine şi pace în veşnicie cu Creatorul şi cu toată creaţia... nu în minciună rea sau sinceritate pârâcioasă rea.

Iubiţi numai pe Domnul şi pe aproapele din jertfă şi păziţi-vă gurochiul cel drept al inimii înviate ca să nu se învârtoşeze la fetele pe care vreţi să le înşelaţi şi să le spurcaţi şi să le ucideţi cu viclenie pentru ca să nu mai poată ele să vă acuze toate faptele voastre rele şi pofticioase şi ipocrite, fapte beroice de mari trădători şi laşi şi fricoşi foARTE tari la cerbice (încornoraţi lacomi cu coarne roşii, inverse spre egoism) şi îndărătnici la tot lucrul cel bun făcut sub ascultare de Dumnezeu, de păstorul cel bun, păstorul Cel cu CRUCEA şi cu Duhul... Sfânt.

Iubirea lui Dumnezeu înseamnă sfinţenie!