Sa lasam prostiile astea conform carora cei care au mai multi copii sunt aidoma iepurilor ori sunt tigani, saraci, needucati, inconstienti, iresponsabili sau nu mai stiu cum... Este doar felul nostru prin care, judecandu-i pe altii, cautam sa ne justificam propriile patimi precum lenea, egoismul, desfranarea, necredinta etc. Sau, observand greselile altora, blamam din start ideea c-am putea creste mai multi copii. Ce, noi suntem tigani?

Nu vrem mai mult de 1-2 copii pe motiv ca nu le putem oferi un minim necesar? Pai sunt destule exemple de familii cu 1-2 copii in care parintii nici pe aceia nu sunt in starea sa-i creasca! Sau care se ingrijesc de nevoile lor trupesti si mai putin sau deloc de cele sufletesti. Multi dintre acesti copii dau nas in nas cu esecul iar motivele sunt foarte variate.

Nu vrem sa facem multi copii din mai multe motive.
Cum sa crestem 5 copii, de exemplu? Si ce le vom da sa manance? De unde atatia bani pentru haine, caiete, carti ...? Cand vom mai avea timp sa ne tragem si noi sufletul, sa ne relaxam, cum sa ne mai permitem mici placeri, bucurii..? Cand, cum?! Nu, nu putem sa facem atatia copii! Si apoi ce va zice lumea? Uite-o si p-asta, o iepuroaica, nu se mai opreste! Este exclus!
Apoi ce, astea mai sunt vremuri sa putem creste atatia copii, cand totul e atat de instabil, cand nu mai ai nicio garantie, niciun sprijin de nicaieri? (Cei care gandim asa - nici in vis n-am fi in stare sa avem o familie numeroasa, nici in viata reala, indiferent de vremuri si conditii.)
Asa ca fac doar un copil, maxim 2 - si le asigur ce nu am avut eu toata viata. Ii ajut si sa-si dezvolte niste aptitudini, le ofer mai multe cai ca sa aiba posibilitatea sa aleaga, sa faca ce le place, ce li se potriveste, sa exceleze intr-un domeniu, sa.., sa... Ca in final, sa ne bucuram pentru si alaturi de ei! (Speram asta, dar nu se stie niciodata ...)

Suntem de plans!

Ferice de cei care fac multi copii! E adevarat, a face copii nu inseamna sa-i trimiti apoi pe strada la cersit! Inseamna multa munca, multe sacrificii, sa suporti priviri si vorbe dezaprobatoare, inseamna sa te jertfesti! Dar la capatul acestui drum, presarat cu multe lacrimi si sudoarea fruntii tale, te asteapta cununa!

Familiile responsabile care au multi copii sunt rare, deoarece putini sunt cei carora le surade ideea de jertfa. De fapt, cei care au multi copii si se ingrijesc de ei nu se gandesc cat este de frumos si de ideal sa te jertfesti. Cumva, ei se inhama la crucea asta si trag, trag ... si nu-si permit sa ia pauza, nici n-au sanse sa se mai razgandeasca, nici nu-i lasa inima sa-si ia lumea-n cap. Copiii sunt acolo, multi, cu nevoile si problemele lor; mai sunt si grijile astea lumesti, lipsuri de tot felul, mai trebuie sa suporte si etichetele celor mai destepti decat ei .. dar nu dispera, nici nu abandoneaza crucea - merg inainte, trag cu sarg si cu nadejde la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu-i lasa, sa stiti! Sunt oameni responsabili, vrednici si credinciosi!

Ca o concluzie - greseli, probleme, esecuri pot fi in orice familie, indiferent de numarul copiilor. Dar seriozitate, responsabilitate, munca, credinta - astea le gasesti in forma lor adevarata doar in familiile cu multi copii.
Familia cu multi copii e prin ea insasi in exemplu - si pentru membrii ei si pentru cei din afara; familia cu multi copii e binecuvantata de Dumnezeu; familia cu multi copii ar trebui sa fie pentru toti un ideal demn de urmat iar nu ceva demn de dispretul, aroganta si judecata noastra deformata!

Putini sunt cei care sunt in stare sa aiba o familie numeroasa! Ma tem insa ca societatea (adica noi, marea majoritate ...), cu patimile, judecatile si conceptiile ei gresite, nu mai are nevoie de exemple bune si frumoase si face totul ca ele sa dispara, impiedicandu-i si pe aceia putini sa-si implineasca menirea lor!