Citat:
În prealabil postat de catalin2
Am mai vorbit despre asta, e gresit ce spui, e un amestec intre obiectiv si subiectiv, acesta e relativismul de care vorbeam. Adevarul e obiectiv, tocmai pentru ca nu depinde de senzatiile si parerile personale. Adevarul nu e de tipul mie imi plac cartofii, lui ii plac spaghetele. Adevarul obiectiv e de genul leul are patru picioare. Ca leul are patru picioare nu depinde ce crede fiecare sau ce simte el.
La fel, Crezul e acelasi pentru toti (ar trebui sa fie), nu e interpretat altcumva de fiecare. Tocmai asta era erezia, o parere diferita de adevarul obiectiv. Ceea ce ai scris tu acolo e exact ce sustine si invatatura ecumenista. Am mai discutat acestea, dupa parerea mea nu avem cum sa ne intelegem.
|
Hai mai la concret, Cătălin, că amețim tot plutind prin abstracții și repetînd aceleași formule și etichete verbale.
Măi frate, ia să luăm noi doi niște exemple, ca să ne lămurim!
Uite, noi știm că Împărăția lui Dumnezeu e înlăuntrul nostru. Ne-a spus Domnul, deci afirmația face parte din Revelație, de acord?
Crezi că înțelegem amândoi același lucru prin asta? Crezi că avem aceeași cunoaștere, noi doi, asupra acestui aspect de o realitate indiscutabilă? Crezi că alți doi creștini, oricare ar fi ei, de pildă doi cuvioși de pe Athos, au aceleași cunoștințe/înțelesuri teoretice și practice referitor la acest adevăr? Rezonanța lor, ecoul lor subiectiv la această afirmație este aceeași? Putem face superpozabile cugetările lor pe această una și aceeași temă?
Adevărul e unul, Hristos l-a revelat (făcîndu-Se cunoscut nouă, mai întâi) însă oamenii distincți înțeleg diferit. Cel puțin în anumite privințe, nuanțe, tâlcuri, reverberații, ecouri...
Îți mai dau un exemplu: Sufletul e nemuritor.
Oare tu și eu, Ion și Vasile, orice alți creștini care acceptă acest adevăr al credinței noastre: înțelegem la fel această afirmație? Apoi, un copil creștin de 5 anișori înțelege nemurirea sufletului sau natura păcatului la fel ca părinții lui și la fel cu bunicul său preot?
Cătălin, sufletul e în unitate cu trupul. Adevăr, da? Suntem de acord amândoi, sper.
Dar crezi că înțelegem la fel, noi doi, sau oricare alți doi creștini, acest adevăr de credință? dacă voiești, putem verifica imediat și, evident, nu vom înțelege identic. Nici noi doi nici oricare alți oameni între ei. Mereu vor exista naunțe personale.
Dacă dorești îți mai pot da exemple. Nenumărate, mai exact pot înșira, teoretic vorbind, toate conținuturile credinței noastre creștine. Ei bine, la fel va fi mereu: orice îți spun și consideri și tu că e adevărat nu înseamnă același lucru pentru amândoi.
Sper să înțelegi că Dumnezeu e Unul iar cunoașterea Lui este subiectivă, deoarece este realizată de subiecți umani, de persoane, de ființe umane unice și originale. Asta nu înseamnă că nu avem un nucleu comun de înțelesuri (poftim, cădem de acord în privința Crezului, indiscutabil), însă și acelea poartă o oarecare pecete personală, inconfundabilă de la om la om.
Sfântul Maxim Mărturisitorul nu înțelege pe Hristos,
exact la fel cum înțelege Sfântul Nectarie sau Sfântul Isaac Sirul. Deși Dumnezeu este Unul.
Ți-am mai spus că e vorba despre unitate în diversitate. Dar ai făcut o conexiune formală și ai aruncat eticheta peste miez scriind că ar fi deviza nu știu cărei organizații, parcă deviza UE sau cam așa ceva... Tu chiar nu înțelegi ce încerc să îți comunic? Orice vine din afara lecturilor tale e automat clasificat drept ecumenism, erezie etc.? De ce așa?
Măi Cătăline, dar nu-i nici o filosofie, sunt lucruri simple, de bun simț, măi frate... Dă-ți seama că nici măcar cuvântul om nu e înțeles identic de orice doi sau mai mulți oameni între ei... Dacă înțelegi asta, poate vei pricepe și de ce crucea omului nu poate fi purtată decât de el însuși, iar nu de altul...
Doamne ajută!