Intr-un sat traia un om foarte sarac ce avea multi copii.El a plecat  sa-si castige painea in alt sat din apropiere.Dupa o saptamana de lucru,  a primit drept plata pentru munca lui un sac de grau.S-a bucurat bietul  om, caci sapte guri flamande il asteptau acasa.Cu sacul in spinare,  pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea saracul pe arsita  dogoritoare, sufland din greu.Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la  umbra unui copac.Deodata, a vazut venind prin praful soselei o trasura  frumoasa trasa de patru cai.In lumina soarelui, hamurile telegarilor si  hainele vizitiului sclipeau de-ti luau ochii.Un domn, imbracat in haine  scumpe sedea in trasura, in fata.Saracul orbit de atata frumusete si  bogatie privea uimit si nu-i venea sa creada ca trasura se opri in  dreptul lui;iar bogatul intinzand mana ii spune: 
 
 - Da-mi si tu ceva ! 
 
 - Dar eu sunt sarac, domnule, nu am nimic de dat. 
 
 - Da-mi si tu ceva! a vorbit din nou bogatul. 
 
 Saracul l-a privit ingandurat. 
 
 - Da-mi si tu ceva! a cerut a treia oara, strainul.Pentru a scapa de el,  nevoiasul a dezlegat sacul si luand cu zgarcenie un bob, l-a intins,  zicandu-i: 
 
 - Iata, tine o farama din painea copiilor mei! Bogatul primi bobul si  facu semn vizitiului sa mearga inainte.Porni cu povara pe umeri si  saracul.Ajuns acasa, a rasturnat boabele din sac pentru a le trimite la  moara.Dar mare a fost mirarea tuturor cand vazura stralucind in gramada  rasturnata, un graunte de aur.Acum se facu lumina in mintea omului si  pricepu ca darul lui - un bob de grau - ii fusese intors inmiit, prin  trimisul lui Dumnezeu. 
 
 O !De-as fi fost mai darnic, cat de multe boabe de aur as fi avut acum !De ce nu am dat un pumn, macar ! 
 
 La vremea cernerii vietii noastre se va pune in balanta si ceea ce  puteam sa facem si n-am facut; de cate ori puteam sa ajutam si ne-am  lenevit.Vom raspunde pentru nepasare, pentru indiferenta fata de  aproapele care este la stramtorare si la necaz.Duhul de jertfa, buna  intelegere fata de semenii nostri, ajutorul, rugaciunea pentru ei, toate  vor fi boabe de garu din aur curat si lamurit in traista faptelor  noastre bune.Astazi lumea mai mult ca oricand, are nevoie de pocainta,  de intelegere, de compatimire si de modele demne de urmat. 
 
 Ajuta-ne, Doamne, sa ne bucuram alaturi de cei fericiti, sa plangem  alaturi de cei necajiti, dar sa ne rugam cu lacrimi fierbinti pentru noi  insine si pentru intreaga lume ratacita ! Amin !
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.  
(Părintele Alexander Schmemann)
			 
		
		
		
		
		
	
	 |