[CristianR]

Zaheu, luminat de har, hotărât, caută să afle cine este Iisus. Şi căutând în mulţime întâlneşte căutarea lui Iisus. Şi Iisus caută: îmbrăţişând creaţia întreagă, pentru că toate printr-Însul s-au făcut, caută către fiecare dintre noi. În clipa aceea Iisus căuta anume pe cel care Îl căuta pe El.

Judecata oamenilor:

Să nu uităm însă că judecându-i şi osândindu-i pe oameni – uneori cu asprime, cu gând să-i desfiinţăm, chiar – judecăm şi osândim chipul lui Iisus din ei. Căci Iisus a spus: “N-am venit să judec şi să osândesc lumea. N-am venit să judec, ci să mântuiesc”. Iar când e vorba de mântuire, toate judecăţile oamenilor cad.

Evanghelia nu este extremistă:

Zaheu, observăm imediat, nu a dat toată avuţia; a dat jumătate din avuţie. Iar pentru cei năpăstuiţi a întors împătrit. Cuvântul acesta ne priveşte, dacă vreţi, pe noi, cei obişnuiţi, care dăruim fără să dăm toată avuţia. Mântuitorul cumpăneşte şi răspunde fiecăruia după locul şi rostul lui în lume. Şi e o mângâiere aici, şi un răspuns.

Zaheu a trăit acel moment în care Hristos l-a creat din nou, în acel astăzi. L-a instituit în lumina adevărului şi a iubirii. L-a eliberat, cu adevărat, căci aceasta înseamnă creaţia: libertate şi noutate, înnoirea vieţii.