Citat:
Īn prealabil postat de dobrin7m
Sigur, ne bucuram, dar oare stim sa pastram ce am gasit?
Nu poate fi bucurie in lumea aceasta, unde vesnic pacatuim. Bucuria cea mai mare este atunci cand traim intru Hristos. Dar traim intru Hristos?
Cand Il gasesti pe Hristos, simti o mare recunostiinta si o mare iubire pentru El. Bucurie? cand stiu si sunt constienta de starea mea? Bucuria vine la liman de drum. Cred ca adevarata bucurie este doar sus in cer daca ne-om invrednici de mantuire.
Imi amintesc ca plangeam incontinuu, fara oprire, mai ales in Biserica, la Sfanta Liturghie, plangeam mereu. Era coplesitor: eu marunta si nenorocita, si El Bunul Cel desavarsit.
Acum nu mai plang, si acesta este semnul meu ca sunt intr-o mare cadere. Am pierdut ce-am avut, din nevrednicia mea. Deci a gasi pe Hristos nu e totul. A-L pastra cu tine, aceasta este totul.
Sunt bucurii si bucurii. Insa bucuria cea trecatoare aceea este omeneasca, bucuria cea vesnica aceea trebuie cautata.
|
Adevarat, pierdem foarte repede ce am primit, dar tot ramane ceva menit sa ne atraga ca un magnet. Sufletul simte diferenta intre ce a inseamnat viata fara Hristos si cum e acum, alaturi de El. De aceea, nici momentele mai grele care urmeaza dupa nu le mai resimtim atat de puternic fiindca de acum nu mai suntem singuri, nici lipsiti de ajutor, nu ne mai apasa haina grea a pacatelor nemarturisite si avem atatea mijloace prin care ne putem ridica.
Uitati-va la preotii nostri ce cruce grea au, cata suferinta vad cu ochii lor duhovnicesti, cate nenorociri aud la spovedanie, dar cu ce fata senina ne intampina, ce liniste degaja, ce blandete si ce bucurie au pe chip.
Din ce am observat la persoanele mai sensibile, in timp ce traiesc o stare de pocainta, diavolul le ispiteste cu pacate de dreapta dandu-le stari de tristete, aproape de descurajare. Si nu e in regula. Este timp si pentru jale, dar si pentru bucurie!
Noi de acum suntem cu Hristos si nimeni impotriva noastra!! :) Sa ne bucuram in Hristos!