Dumnezeu sa-l ierte. L-am cunoscut personal, locuia dupa colt. L-am cunoscut prima data la o...coada la benzina, pe vremea lui Ceausescu. Toti eram aliniati la coada, cu masini normale. Adica Dacii. Din acelea la care schimbai planetarele cand schimbai si uleiul la motor. Ei bine, sirul de Dacii era intrerupt de un fel de cart. Ceva ciudat, in care soferul statea mai mult culcat decat sezand. "A, asta trebuie sa fie masina lui Capra" mi-a spus tata, care il cunostea de mult. Ne-am apropiat, sa vedem dracovenia mai cu luare aminte. "Cat faceti cu un plin?" l-am intrebat. "Cam tot atata cat dv". Cum nu reuseam sa vad pe unde ar fi rezervorul de benzina, am intrebat. Era pe undeva, pe sub cotiera. Capacitatea rezervorului ? Nu mai stiu exact, ceva gen 4.5 litri.
Va sa zica, unul dintre cei mai interesanti ingineri ai patriei, un autentic inventator (deja inventase sky-jet-ul, care fusese expus la Muzeul Tehnicii) statea la coada cu noi. Cam jumatate de zi. Ca sa faca un plin. Adica, 4.5 litri. L-am mai descusut despre cum a facut masina si cum a facut motorul. "Lasa motorul. Cel mai greu a fost sa o omologhez. Cei de la Registru mi-au dat mai mult de furca decat compresia si detenta la un loc".
Pe urma, l-am intalnit in nenumarate alte ocazii. Era un om simplu, cu infatisare modesta. Dar si un mare mucalit.
Cu Iustin Capra, a mai plecat dintre noi un autentic savant. Si un autentic crestin. Un om al lui Dumnezeu. Requiescat in pace!
|