[Ioan_Cezar]

Da, din păcate mulţi oameni au rămas speriaţi şi foarte descurajaţi de unele experienţe timpurii (sau chiar mai târzii, uneori) care le-au răpit încrederea în semeni şi în umanitate, speranţa, nădejdea şi acum văd totul cam în negru, cu deznădejde, fără tragere de inimă. E un model mizantrop şi foarte pesimist de a trăi între semeni. Nu aduce pace, nu aduce bucurie... Inima s-a răcit şi totul se învârte în minte, logicist, raţionalist. Nu e căldură şi speranţă. Credinţa se învârte-n literă, nu în duh. Păcat!
Necazul însă e încă şi mai mare când o astfel de atitudine e şi foarte activă, reverberînd în lume, trăgînd şi pe alţii în penumbrele neîncrederii, conspiraţionismului etc. Iar omul în cauză e convins că "are dreptate" şi se miră că eşti aşa de "orb" şi nu vezi ceea ce lui i se pare evident. Da, vezi, pentru că e evident şi asta - cum să nu vezi?; dar vezi şi multe altele şi pui ochii minţii pe ceea ce dă nădejde că funcţionează, nu pe ceea ce nu ajută la nimic. Tabloul e mult mai vast - din fericire!