Citat:
Īn prealabil postat de Mosh-Neagu
Din pacate cam acesta e nivelul ortodoxiei pe care il traim majoritatea dintre noi. Fara dragoste, fara pace sufleteasca, fara iertare si mereu carcotasi in fata propriilor necazuri, facandu-i pe altii vinovati de ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample. Si ne afundam mereu in intunericul deznadejdii fara sa intelegem ca din momentul in care am acceptat cu pace ceea ce primim, fara a mai da vina pe altii, deja ne-am ridicat spre lumina si mantuire. Si nici nu-i nevoie sa facem vreun efort anume, ci sa spunem cu convingere ceea ce spunem mereu: "Faca-se-n voia Ta, Doamne!" sau "...precum si noi iertam!" E atat de simplu si totusi atat de greu de acceptat!!!
|
Si cu toate astea, de cata recunostinta ne-am umple daca am realiza ca Dumnezeu ne-a fost tot timpul alaturi, chiar si atunci cand ne-am considerat cu totul parasiti sau depasiti de probleme.
"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai aratat noua, nevrednicilor, din varsta cea dintai, pana intru aceasta de acum, pentru care le stim si pentru care nu le stim, pentru cele aratate si pentru cele nearatate, ce ni s-au facut noua, cu lucrul si cu cuvantul."