Au fost momente cand seductia neoprotestanta,ateismul,ignoranta,revolta,pareau solutii pentru a ”scapa” de ortodoxie.Marcat si indragostit de ea inca de la 15 ani prin:Parintele Cleopa,Parintele Porfirie si Urmarea lui Hristos,aceste trei carti care au aprins flacara Duhului in mine.Totul a durat pana la vreo 18 ani,primele indoieli,dezamagiri,Nietzche si realitatea dura au sfarmat incet tot ce cladisem in sufletul meu.Dar un glas mereu ma chema, nici acum nu-l deslusesc,stiu doar ca ma cheama mereu.E greu sa traiesti cu o durere in suflet,sa nu-ti gasesti locul nicaieri,sa fi mereu trist si neinteles,extrem de sensibil.Sa stii ca poti face orice,dar mereu sa astepti.Sa incerci sa gasesti in tine dorinta de a trai,perosana pentru care sa traiesti,sau sa te retragi inafara lumii.O cautare ce se duce dincolo de ganduri,cuvinte sau realitati,scrisa frumos,dar simtita-n durere.
__________________
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.(Ieremia 33:3)
|