[Ioan_Cezar]

Da, e important unde punem ochii minţii. Atenţia focalizată pe fundătură nu aduce soluţia, nu ne ajută să înaintăm.
Biserica ne învaţă să punem ochii minţii, atenţia, pe cele cu adevărat folositoare: rugăciunea, slujbele toate, Sfintele Taine, Scriptura, toate faptele bune.
A păstra în atenţie altceva nu înseamnă a filosofa, ci a te îndulci cu necazul. Nu e dreaptă cugetare, ci ruminaţie. Or, se cunoaşte bine, acesta (actul şi obiceiul ruminativ) e mecanismul nefericit al deprimării, al deznădejdii, al stagnării. Ne menţine în colivia urâtului. Cel ce ruminează îşi sapă permanent o groapă în suflet, în loc să îşi dureze o casă în Cer. Nu e deloc folositor ca moara minţii să macine orice...
În concluzie, să fim activi în direcţia care merită atenţie, să focalizăm pe ceea ce ne ajută. Restul îmi pare autosabotare sau complacere în ispită.
Pocăinţa e lucrătoare sau nu e deloc.

*
Da, Iustin, cred şi eu ce spui, mulţumesc pentru postare.