Eu mi-am scos de la bun inceput jocurile de pe calculator de acum 3 ani, stiind ca sunt ca un drog si ca nu voi mai avea nici placere nici timp sa citesc din Vietile Sfintilor sau alta carte. M-am gandit si la exemplul ce l-as fi dat copiilor mei. Sambata trecuta a dat la BBC un reportaj in care la final un specialist in psiho-educatie a spus pe drept cuvant ca faptul ca pierzi sau esti ucis virtual in jocurile acestea, dar ai mereu o viata de rezerva sau incepi un nou joc, te determina la nivel mental sa faci la fel si in viata reala, iei un 4 la matematica, nu-i nimic, se rezolva. Ii vad pe copii ca nu mai sunt interesati de scoala care a devenit un mijloc de distractie, pentru ei totul e o gluma, un joc, nimic nu e serios, nu mai are importanta. Cei care sunt deja dependenti de jocuri, nu pot sa stea nici in ora de curs fara sa se joace pe telefon, dar nici nu sunt atenti la lectie, oricat de interesanta ar fi. Ca sa nu mai vorbim de jocurile de rali-uri care-i fac pe cei ce le folosesc ca atunci cand vor conduce o masina sa creada ca sunt tot la PC-ul de acasa, fara sa constientizeze riscurile mari ce si le ia pentru el dar mai ales pentru ceilalti.
|