[cristiboss56]

"Vine o vreme când viaţa ta se cere rostită şi altfel decât în graiul convenţiilor sociale, mai adevărat adică şi mai de-a dreptul, şi atunci, în lipsă de altceva, ţi-o iei de la capăt pe amintiri, de-a rostogolul, ca apa muntelui poticnită n pietre, şi o duci până unde poţi.
Memoriile mele sunt departe de a fi complete, mai cu seamă ultimele capitole, pe care le-am scris biciuit de timp. Dar, aşa cum sunt, ele se vor şi se propun o mărturie nu numai a unei lumi, ci şi a unui suflet. E vorba de sufletul meu".
Valeriu Anania
Memorii (editura Polirom, 2008)



Sâmbătă, 31 ianuarie, se vor împlini patru ani de când a plecat la Domnul ÎPS Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului şi arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Înalt Preasfinţitul Părinte Anania a fost o prezenţă marcantă, care atrăgea prin gesturi, prin firea lui impunătoare, prin vorba blândă, dar fermă. Era un om modest, iar prefăcătoria era străină de fiinţa sa.
În multele sale pelerinaje, ÎPS Bartolomeu Anania a binecuvântat cu prezenţa şi fapta sa şi locurile noastre, revigorând viaţa monahală din Ardeal. În Bistriţa-Năsăud a redeschis şi reînfiinţat multe mănăstiri şi schituri, iar crucea de la Piatra Fântânele stă mărturie a dragostei celui care a fost ÎPS Bartolomeu Anania pentru meleagurile bistriţene.